Au existat momente când am simţit că joc un joc în care pretind să fiu un om bun, spre exemplu când m-am oferit voluntar pentru proiectele de ajutorare de după cutremurul şi tsunami-ul Tohoku din 2011 din Japonia. O parte din mine dorea sincer să ajut oamenii şi să schimb ceva în bine, dar pe de altă parte ştiam că era ceea ce trebuia să doresc să fac şi eram bucuros să fiu văzut ca un om care vrea să ajute.
În acel moment m-am implicat trup şi suflet în munca voluntară. Mă simţeam bine să ajut. Mă simţeam şi mai bine să primesc laudele pentru asta. De aceea am început să mă întreb de ce alţii nu făceau atât de multe ca şi mine şi am început să fiu cam critic. Şi nu după mult timp lucrurile au început să se destrame.
Punctul culminant a fost într-o dimineaţă când, în mod ironic, am dormit mai mult. Trebuia să fiu şofer pentru un convoi care pleca spre Tohoku la 6 dimineaţa însă nu mi-a sunat ceasul deşteptător şi am fost trezit doar de un telefon frenetic la 6:15. Am sărit din pat şi cam buimac am început să mă pregătesc cât mai repede, întrebându-mă cum de am lăsat să mi se întâmple aşa ceva. Iubita mea îşi plănuise să vină şi ea dar pentru că eram în aşa mare grabă nu am mai aşteptat-o.
Pornind cu maşina am avut un sentiment că ceva nu era bine, dar şi o durere cumplită de cap şi o maşină plină de voluntari înfocaţi vorbind non-stop cu mine, aşa că am dat repede la o parte acel sentiment. Totuşi, după vreo oră de drum am primit o serie de SMS-uri supărate care s-au terminat cu „Te urăsc”.
Am avut la dispoziţie cinci ore de condus în care să mă gândesc şi cu cât m-am gândit mai mult am ajuns la concluzia că şi eu mă uram pe mine. În lunile anterioare îi lăsasem şi pe alţii „în urmă” fiindcă nu au putut ţine pasul sau pentru că doream să fiu singur în faţă.
În acea noapte mi-am sunat iubita şi mi-am cerut iertare şi am petrecut ceva timp vorbind cu Iisus, cerându-I şi Lui iertare. Îmi place să cred că în acea zi s-au schimbat câteva lucruri. Nu atât în ceea ce fac, ci în modul cum o fac. Am în continuare multe ţeluri însă vreau să le realizez aşa cum ar face-o Iisus, cu iubire şi bunătate. Numai aşa ceea ce eu construiesc va dăinui şi va însemna ceva.