Recent mi‑am trecut în revistă viața, gândindu‑mă la alegerile pe care le‑am făcut și am început să dau vina pe alții pentru cum s‑au întâmplat unele lucruri. Am dat vina pe părinții mei pentru deciziile lor care mi‑au afectat copilăria. Am dat vina pe școală pentru nesiguranța pe care am simțit­‑o și că nu m‑am simțit niciodată suficient de pregătită în anumite domenii. Am dat vina pe biserica mea pentru anumite atitudini pe care le aveam față de Dumnezeu care îmi afectau relația mea cu El.

Dar când m‑am întins în pat și m‑am gândit mai profund la viața mea am început să‑i privesc pe părinții mei cu înțelegere și să observ că au făcut pentru mine tot ce știau ei că este mai bine. Mi‑am amintit cum m‑au încurajat și m‑au ajutat să devin omul care sunt astăzi.

La fel, am privit la perioada mea în școală și mi‑am dat seama că multe din experiențele trăite au depins de mine. Eu eram cea timidă și temătoare să încerc lucruri noi. Mie îmi era frică să fac un pas înainte și să îmi asum riscuri. Nesiguranța mea a stat în calea progresului meu academic și succesului meu social.

Iar când am retrăit anii petrecuți cu familia în mica noastră biserică independentă mi‑am amintit de bârfele și de rănirile care m‑au afectat; dar acum, după ce au mai trecut niște ani, îmi dau seama cât de ușor este să dai vina pe situație sau pe instituție când, de fapt, am primit o minunată fundație în credință, iar membrii congregației noastre m‑au ajutat și mi‑au fost exemple adevărate de creștinism.

Este foarte important să nu rămâi blocat la faza de învinovățire. Viața mea nu a fost perfectă. Am făcut unele greșeli care m‑au rănit, iar uneori și alții m‑au rănit. Dar nu au fost din cauza vieții de familie, a școlii sau a bisericii mele. Au fost anumiți indivizi. Iar când mă gândesc la indivizi văd o femeie care se chinuia cu moartea copilului ei; o femeie de vârstă mijlocie care își petrecea timpul îngrijind de mama și de mătușa ei bolnave; un tânăr ieșit de pe băncile facultății, care se credea expert cu adolescenții dar care avea nevoie de mai multă experiență de viață; și un profesor de matematică epuizat și stresat deoarece soția lui însărcinată era de luni de zile în spital. Acești oameni au făcut greșeli, tot așa cum și eu am făcut greșeli pe parcursul vieții mele.

E foarte ușor să tragem concluzii și să generalizăm în ceea ce privește experiențele noastre și oamenii pe care simțim, justificat, să dăm vina. Dar o introspecție serioasă ne poate arăta de ce s‑au întâmplat anumite lucruri. La momentul respectiv s‑ar putea să nu înțelegem de ce cineva a reacționat într‑un anumit fel, dar dacă privim în urmă cu înțelegere ne ajută să vedem mai limpede și să ne găsim eliberarea în iertare.