O poveste cunoscută vorbește despre un om care se plimba pe malul oceanului când a văzut în depărtare un băiat care se tot apleca, lua ceva de jos și arunca în apă.

Când s‑a apropiat de el omul a observat că băiatul ridica de jos steluțe de mare aduse de valuri și le arunca înapoi în apă. Omul îl întrebă pe băiat ce face.

„Arunc steluțele astea înapoi în ocean fiindcă altfel o să moară pe plajă.”

„Dar sunt cu miile pe plajă și așa se întâmplă pe toate plajele din întreaga lume. N‑ar conta cu nimic.”

La care băiatul zâmbi, ridică o altă steluță și când o aruncă în apă spuse: „A contat pentru asta.”

Lumea are multe probleme care sunt cu mult mai mari decât putem să ne imaginăm noi și poate fi copleșitor sentimentul că micuța noastră piatră aruncată în oceanul de haos ar putea face vreo diferență. Însă tot ce facem noi pornește un efect în lanț în viețile celor cu care ne intersectăm.

Vestea bună e că nu este chiar așa de complicat precum credem. Se rezumă la o regulă simplă: „Legea dragostei” pe care Iisus a prezentat-o ca fiind: să‑L iubești pe Dumnezeu mai mult ca orice și să‑i tratezi pe alții așa cum dorești să fii tratat și tu.1

Dacă ne măsurăm faptele din punctul de vedere al rezolvării tuturor relelor este o sarcină copleșitoare, imposibilă. Dar dacă punem învățăturile lui Iisus în termenii vieții de zi cu zi și luăm pas cu pas fiecare decizie, fiecare faptă, fiecare conversație și fiecare gest iubitor, atunci nu mai este așa de greu.


  1. Vezi Matei 22:37-40; 7:12.