În Biblie Dumnezeu folosește adesea metafore și ilustrații pentru a descrie relația noastră cu El; spre exemplu: păstorul și turma lui, tatăl și fiul, vița și mlădițele și mirele și mireasa.
Deși Biblia conține 66 de cărți, mulți au comentat că pare, de fapt, o singură carte cu o temă unică. Este o poveste de dragoste. Și, precum orice poveste de dragoste, și aceasta are un început, niște urcușuri și coborâșuri, și un final dramatic.
Această poveste de dragoste începe cu adevărat „la începuturi”, când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia. I‑a creat exact așa cum i‑a vrut, a suflat asupra lor suflarea de viață, apoi și‑a admirat lucrarea: „Lucrul acesta era bun!”
Din păcate, bărbatul și femeia au ales să respingă oferta lui Dumnezeu și să aibă o relație eternă, perfectă și intimă cu el și au ales să pribegească în egoism și păcat. Fără Dumnezeu, oamenii, care fuseseră creați să se bucure de intimitate cu El, au ajuns să cunoască singurătatea, mânia și durerea. De-a lungul mileniilor, noi, oamenii, am încercat tot felul de modalități prin care să ne regăsim sentimentul de împlinire pierdut odată cu această intimitate, însă nimic nu a fost la fel de satisfăcător.
În final, deși noi am fost cei care i‑am întors spatele lui Dumnezeu, El a inițiat împăcarea. În dragostea Sa, știa că există o singură soluție. În ciuda a ceea ce L‑ar fi costat, El a ales de bunăvoie să‑și trimită Fiul să ne deschidă drumul înapoi către El.
Ce înseamnă asta pentru noi? Înseamnă că creștinismul nu este o religie, sau o serie de reguli. Creștinismul este o relație și nu orice fel de relație, ci o căsnicie, în care se presupune că există intimitate, transparență, comunicare deschisă și vise, țeluri și dorințe comune. Iisus stă la altar, radiind, așteptând ca mireasa Lui minunată să i se alăture.