Cam 8% dintre bărbați și 1% dintre femei suferă într‑o oarecare măsură de daltonism. Gradul de daltonism diferă, de la ușoara inabilitate de a distinge anumite culori până la discromatopsie, adică incapacitatea totală de a distinge culorile. Asta înseamnă că există unii oameni care nu se pot bucura de întregul spectru al culorilor minunate pe care Dumnezeu le‑a revărsat asupra creației Lui.
Însă în ultima vreme mulți dintre acești oameni au putut vedea culorile pentru prima oară în viața lor datorită unor ochelari speciali produși de firma EnChroma. Acești ochelari filtrează undele de lumină la punctul precis unde apare confuzie de culoare în ochi, permițând celui care îi poartă să vadă culorile mai clar, sau chiar pentru prima oară. Dacă pentru unii diferența nu este atât de uimitoare, mulți dintre cei care îi folosesc au menționat îmbunătățiri substanțiale ale percepției culorilor.
Recent am dat peste o serie de înregistrări video cu oameni daltoniști când au privit pentru prima oară prin acești ochelari uimitori. De cele mai multe ori rudele sau prietenii le făcuseră cadou acești ochelari, în împrejurări festive, în care erau înconjurați de multe culori vii sub formă de baloane și flori. Mulți au fost copleșiți de emoție și au izbucnit în lacrimi la vederea acestor culori pentru prima oară. Unii arătau către anumite obiecte și întrebau cu uimire „Asta e mov?” „Asta e portocaliu?” Alții erau atât de copleșiți că nici nu puteau sta în picioare.
Observând reacțiile lor mi‑am amintit de versetul: „Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut, urechea nu le‑a auzit și la inima omului nu s‑au suit, așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu pentru cei ce‑L iubesc”.1
Noi trăim într‑o lume uimitor de frumoasă, iar sufletele noastre sălășluiesc în corpuri tot atât de uimitoare cu care ne putem bucura de multe experiențe minunate. Însă aceste experiențe nu sunt în întregime perfecte. Din păcate, acum, asemenea daltoniștilor, suntem limitați și nu ne bucurăm pe deplin de creația lui Dumnezeu și de frumusețea naturii.
Fă o plimbare într‑o pădure frumoasă și poate ai de‑a face cu tot felul de insecte sau cu vremea rea. Îți place zăpada? Ai grijă să nu degeri. Îți place mâncarea? Să nu întreci măsura și să nu mănânci ceva ce nu îți cade bine sau este otrăvitor. Nici trupurile noastre nu sunt perfecte. Obosim, ne îmbolnăvim, unii chiar suferă de boli cronice. Există atât de multe lucruri bune și frumoase de care să ne bucurăm în această viață, însă alături de ele par să fie întotdeauna și ceva obstacole.
Însă asta se va schimba în ziua când vom intra în Rai! Cele ce ne împiedică să ne bucurăm de frumusețe și de natură vor fi eliminate complet.2 În acea zi, precum cei care poartă ochelarii EnChroma, vom fi copleșiți de frumusețea pe care o vom vedea.
Cei care au avut experiențe de viață după moarte spun că au vizitat un loc de o frumusețe de nedescris. Un tărâm care este foarte asemănător cu lumea noastră, însă cu mult mai frumos. Ei spun că florile și copacii sunt mult mai viu colorați. Au susținut că au văzut culori și sunete necunoscute nouă acum. Unii au descris muzica și sunetele ca fiind mult mai frumoase și mai armonioase decât orice au auzit vreodată.
C. S. Lewis în cartea sa Mere Christianity a spus că plăcerile de care ne bucurăm noi aici pe pământ sunt simple copii, niște ecouri, sau miraje, ale adevăratelor realități din Rai:
Dacă descopăr în mine o dorință pe care nicio experiență din această lume nu o poate satisface, explicația cea mai probabilă ar fi că eu am fost făcut pentru o altă lume. Dacă niciuna din plăcerile mele pământești nu mă satisfac, asta nu dovedește că universul este o fraudă. Poate că plăcerile pământești nu au fost niciodată menite să satisfacă, ci doar să stârnească, să sugereze ceea ce este real. Atunci ar trebui să am grijă o dată, să nu disprețuiesc și să nu fiu nerecunoscător pentru aceste binecuvântări pământești și, pe de altă parte, să nu le confund cu lucrul la care ele sunt o copie, sau un ecou, sau un miraj. Trebuie să păstrez vie în mine dorința pentru adevărata mea țară, pe care nu o voi găsi decât după moarte; n‑ar trebui să o las acoperită de zăpadă, sau pusă deoparte; ar trebuie să fie scopul principal al vieții mele, să mă străduiesc să ajung la această țară și să îi ajut și pe alții să ajungă.3
Fiecare credincios va fi, într‑o bună zi, catapultat din această viață, în care „vedem lucrurile imperfect, precum reflecția neclară dintr‑o oglindă”4 în tărâmul ceresc, acolo unde Îl vom vedea pe Dumnezeu față în față și vom putea, în sfârșit, să vedem și să experimentăm creația Sa în toată culoarea și gloria ei magnifică. Precum cei care poartă pentru prima oară ochelarii EnChroma, fără îndoială că vom fi copleșiți de bucuria euforică a momentului.