Bo a fost câinele nostru, labrador auriu, căruia îi plăcea să înoate în piscină. Îi plăcea foarte mult mișcarea iar piscina era domeniul lui. Într‑o zi fiul meu învăța noi stiluri de înot și încerca să plutească nemișcat. Lui Bo i s‑a părut că este în pericol și a sărit în piscină ca să îl salveze. Instinctiv i‑a împins capul copilului meu în sus și s-a ținut de el cu labele cu intenția de a‑i salva viața. Sărmanul meu fiu a început să tușească și să dea din mâini în încercarea de a‑l îndepărta pe Bo, iar în final s‑a ales cu apă în plămâni și cu pieptul plin de zgârieturi.
Eu l‑am lăudat pe Bo când s‑a scuturat de apă pe lângă mine și îmi cerea zelos părerea despre eveniment. Știam că făcuse mai mult rău decât bine, dar îl puteam înțelege, fiindcă și eu făcusem la fel în interacțiunea mea cu alții.
Cu câteva zile în urmă vorbeam cu cineva despre relația lor cu fiul lor adolescent și le ofeream sfatul meu. După patruzeci și ceva de ani în care am fost părinte, bunică și profesoară de adolescenți, principiul meu era foarte simplu: „Nu lua lucrurile în mod personal”.
Este greu să nu te deranjeze, să nu fii mânios sau iritat când simți că ești respins. Este greu să nu iei în mod personal cuvintele și faptele mai puțin frumoase, să nu te gândești la toate câte ai fi vrut să faci dar ai preferat să te oprești, să asculți și să te ocupi de nevoile copiilor tăi.
Este greu să stai la marginea proverbialei piscine și să privești și să te rogi, știind că ai spus tot ce trebuia spus și ai făcut tot ce puteai face. Iar acum era timpul să faci un pas în spate și să îi lași pe ei să încerce. Să îi lași pe ei să sară, chiar dacă o fac cu stângăcie. Să îi lași să încerce mișcări noi. Să îi lași să își imite prietenii. Dar să nu sari în piscină precum Bo și să încerci să îi salvezi prematur. Doar privește și așteaptă în caz că cer ajutorul. Și roagă‑te. Fiindcă în final rugăciunea și dragostea necondiționate vor fi cele ce vor face o diferență.
Dacă în cele din urmă te vor chema, nu‑i certa pentru toate situațiile când nu te‑au chemat. Dacă ți‑au bătut la ușă, nu le spune că ești prea ocupat. Fii o ancoră. Fii o stâncă. Fii un loc stabil în lumea instabilă și asigură‑i că lucrurile vor fi bine. Apoi prețuiește acel moment cu brațele tale în jurul lor și dă‑le credința de a sări din nou în piscină.