Încă îmi amintesc ziua. Era la începutul anilor ʼ80, iar eu eram un adolescent pe bancheta din spate a mașinii noastre. Eram opriți la semafor când cineva le‑a dat părinților mei niște postere frumos colorate să citească, iar ei mi le‑au pasat repede mie, în spate. Apoi ei s‑au oprit unde aveau ceva treburi de rezolvat și m‑au lăsat pe mine în mașină. Fiindcă nu aveam nimic altceva de făcut am luat posterele și m‑am uitat peste ele. Aveau pe o parte o imagine iar pe cealaltă un mesaj despre mântuire și despre darul vieții veșnice prin Iisus.
Eu am fost crescut într‑o familie hindusă, de aceea eram obișnuit cu chestii spirituale și religioase. Aveam unele zeități preferate, din panteonul de zeități, la care îmi plăcea să mă rog, și eram interesat și de alte religii, precum budismul și islamismul. Însă conceptul creștin că mântuirea era un dar era ceva nou pentru mine.
Textul de pe spatele posterului se încheia cu o rugăciune prin care să Îl inviți pe Iisus în inima ta. Nu îmi puteam imagina că un lucru monumental precum mântuirea putea fi obținut atât de ușor, dar m‑am gândit că nu strică să încerc. După ce m‑am rugat acea rugăciune, am avut un sentiment profund de liniște și orice scepticism sau îndoială au dispărut.
Acea zi memorabilă a marcat începutul celei mai mari aventuri din viața mea. A fost prima mea întâlnire cu Dumnezeul care a creat această lume uimitoare și tot ce este în ea.
Au existat și momente în care, în mod intenționat, nu doream să recunosc prezența Sa, sau în care nu am simțit prezența și mângâierea Sa pe cât de mult aș fi dorit. Însă El a fost tot timpul cu mine și m‑a binecuvântat cu iubirea Lui necondiționată. Biblia spune că „umblăm prin credință, nu prin vedere”.1 Calea creștină este o cale de credință în atotputerea și suveranitatea lui Dumnezeu care ne iubește și dorește să dea sens și scop vieților noastre. Pe parcursul anilor, în credința mea în Iisus, El s‑a dovedit față de mine de nenumărate ori. El mi‑a fost cel mai bun și mai apropiat prieten.
- 2 Corinteni 5:7 ↑