Pentru mare parte din viața mea îmi pot descrie credința ca fiind „Iisus mă iubește, asta știu”. Iisus a spus că mă iubește. Așa spune Biblia. Nu am avut prea multe întrebări. Și când le‑am avut am fost satisfăcută cu răspunsuri de genul „doar Dumnezeu știe” sau „trebuie să le accepți prin credință”. Cu alte cuvinte, logica nu își găsea locul aici, doar credeam pur și simplu. Surprinzător că eram satisfăcută cu asta.
În parte se datorează faptului că am primit un fundament solid în Biblie și mi‑a fost de mare folos. Credința mea era profundă și bine înrădăcinată. Se poate spune pe de altă parte că este și letargie. Uneori nu doream să muncesc să găsesc răspunsuri, să apăr credința și să caut baza logică pentru credința mea.
Soțul meu este opusul. El abordează credința într‑un mod foarte conștiincios și studios. Când are o întrebare despre semnificația unui verset, sau aude vreun citat și nu este convins de context, intră în aplicații biblice, caută în diferite traduceri, referințe ale cuvintelor în grecește și ebraică, caută versete care să susțină acele idei, etc. Credința lui nu se bazează pe emoțiile sale, ci crește prin studiul continuu al Cuvântului lui Dumnezeu și prin evidența adevărului său.
Îi admir disciplina. El a luat recomandarea Bibliei „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n‑are de ce să‑i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”.1
Ascultam recent o înregistrare în care vorbitorul spunea cum credința noastră poate fi susținută de logică. Iar creștinul modern ar trebui să fie pregătit să‑și apere credințele cu logica. Așa că ascult și eu înregistrări, citesc studii cu versete, dezbat idei cu soțul meu, citesc Biblia și mă străduiesc și eu. Nu muncesc exagerat de mult, dar mai mult ca înainte.
Când este vorba de credință va exista întotdeauna și partea simplă, să te bazezi pur și simplu pe Cuvântul lui Dumnezeu. Evrei 11 ne amintește câteva povești importante de credință și notează: „În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite”.2 Acești oameni mari ai credinței nu au fost întotdeauna siguri, însă doreau să creadă și au fost dispuși să fie convinși. Mă rog să am și eu o astfel de credință ca eroii din Evrei 11.