Aș vrea să poți să‑i întâlnești și tu pe cei trei oameni care, fiecare în parte, mi‑au făcut o impresie puternică anul trecut. Primul este un picolo care, din scaunul lui cu rotile, mi‑a şters masa cu aşa o înflăcărare magică, încât nu m‑a surprins deloc când, la ieşire, administratorul mi‑a spus că îl consideră cel mai de valoare angajat al său. „Cred că mulţi clienţi revin la noi datorită lui, nu mâncării”, mi‑a mărturisit administratorul.
Al doilea este un cerşetor, al cărui zâmbet şi a cărui binecuvântare din toată inima mă fac să mă uit după el ori de câte ori sunt prin zonă. Iisus a spus că cel ce dă este mai binecuvântat decât cel ce primeşte; prietenul meu orb chiar te face să te simţi astfel.
Al treilea este o casieriţă de vârstă medie, a cărei urare „Să aveţi o zi bună” – după cine ştie câte ore de stat în picioare – a fost atât de sinceră că mi-a luminat ziua. Nu contează că le‑a spus acelaşi lucru tuturor clienţilor dinainte şi de după mine, deoarece în acea zi eu mă scufundam iar ea a fost colacul meu de salvare.
Ce anume este la aceşti oameni ce ne face să‑i invidiem – probabil nu pentru situaţia în care se află, ci pentru buna lor dispoziţie? Ca nişte îngeri deghizaţi, aceşti campioni neaşteptaţi ai bunăvoinţei parcă ne spun: „Alătură‑te nouă!”
În dorinţa de a le afla secretul, am urmărit să văd ce anume au în comun – cum au reuşit să treacă nu numai peste greutăţi, ci şi să‑i ridice pe alţii – şi cred că am găsit. Toţi sunt sincer recunoscători pentru ceea ce au şi nu îşi pierd vremea dorindu‑şi ca lucrurile să fie altfel. O astfel de victorie se obţine numai atunci când cunoşti şi eşti sigur de dragostea lui Dumnezeu.