Fără vreo altă opţiune de angajare la acel moment, situaţia mea nu era una fericită. Şeful îmi făcea viaţa un chin; era egoist, fără maniere şi crunt; cu toate acestea, precum managerul fără idei al serialului TV The Office (Biroul), el se dădea drept cel mai bun prieten al tuturor. Ori de câte ori încercam să explic lucrurile care mă deranjau el asculta cu atenţie şi îmi mulţumea, dar după aceea îşi vedea în acelaşi fel de viaţă, fără nici o schimbare în comportamentul său. Am făcut o plângere la superiorul lui, dar nimic nu s-a schimbat.
Se părea că eram condamnat, fără dată limită, să muncesc în acea atmosferă stresantă fără nici un control asupra incidentelor care variau de la neplăceri minore până la cele mai insuportabile. Una din acestea din urmă m-a dus la disperare. Nu puteam face nimic în legătură cu situaţia respectivă însă furia mea era să mă distrugă dacă nu mi-aş da seama cum să mă stăpânesc.
Din fericire când am căutat ajutorul lui Dumnezeu El mi-a răspuns şi mi-a arătat un mic truc care m-a ajutat să supravieţuiesc acelei situaţii stresantă, cât şi alte câteva asemănătoare. Amintindu-mi de unul din sporturile mele preferate, surfingul, El mi-a arătat o imagine a mea plutind pe valuri, aşteptând un val pe care să-l calc cu placa. Surferii nu încearcă orice val, ci le aşteaptă pe acelea ce merită tot consumul de timp şi de energie. Când vin valuri mai mici în loc să bată puternic apa cu mâinile ca să se ridice pe val ei dau uşor din picioare ca să treacă peste val şi aşteaptă un val ce merită. Mi-am dat seama că incidentele precum cel care m-a supărat pe mine erau precum acele valuri mai mici. Ar trebui doar să le las să treacă.
O păcăleală mentală? Poate. Dar a funcţionat. Cu puţin exerciţiu am învăţat să plutesc peste acele situaţii neplăcute decât să le las să mă obosească.