Nu era obligată

În fiecare an primesc o scrisoare de la o femeie pe care am cunoscut‑o doar șase luni, cu zece ani în urmă. Când am întâlnit‑o simțeam că viața mea era în derivă. Aveam patru copii mici, ne mutasem recent într‑un oraș nou, eram faliți, căsnicia noastră se clătina din cauza stresului și, sincer, la fel și credința mea. Nu aveam prieteni în comunitatea în care eram, iar viitorul nu părea promițător.

M‑am întâlnit cu această femeie în prima zi de școală a copiilor noștri. Ea era complet diferită de mine! Eu mă simțeam ca un dezastru în flăcări, pe când ea era liniștită și previzibilă. Avea calmul și conduita cuiva căruia nu îi păsa de ultimele tendințe ale modei deoarece își crease o viață simplă și plină de semnificație.

Copiii noștri s‑au împrietenit. Și în loc să mă țină deoparte ca mamă tânără și zbuciumată cum eram, ea și‑a deschis casa și viața pentru noi. Am luat de multe ori masa la ei, copiii noștri s‑au jucat în curtea lor, ne‑a dus împreună cu familia ei la biserica lor și a organizat activități pentru copii. Ea m‑a învățat cum să mă descurc cu lucrurile noi pentru mine și m‑a ajutat în atât de multe lucruri de care nu cred că și‑a dat seama.

Prin ea am luat legătura cu un mic grup de mame care se întâlneau săptămânal pentru rugăciune și studiu biblic. Era oarecum ironic. Eu proveneam dintr‑o familie care se centra pe muncă misionară și pe împărtășirea Bibliei cu alții, însă credința mea era într‑un punct de minim și era foarte vulnerabilă. Aceste femei m‑au înconjurat și s‑au rugat pentru mine în acele câteva luni în care nu am avut puterea să mă rog pentru mine însămi.

Când mă gândesc la exemple de dragoste în viața mea, sincer, am multe. A existat mereu cineva care să reflecte iubirea lui Hristos în viața mea. Însă această femeie se remarcă în mod deosebit. Poate pentru că în acea perioadă aveam foarte mare nevoie, iar ea, pur și simplu, nu era obigată să o facă. Nu trebuia să‑și lase viața încurcată de tam-tamul pe care l‑am adus eu, dar a făcut‑o.

Ne scriem în fiecare an să ne împărtășim noutățile din viețile noastre și să ne trimitem poze, iar bunătatea și prietenia ei sunt încă cu mine. Ea îmi amintește că unele dintre cele mai mari ocazii pe care le avem de a influența viața celorlalți apar dacă suntem mai degrabă disponibili și dispuși să împărțim puțin din noi înșine decât să îi ținem la distanță.