Oricât de mult ne-ar plăcea, viaţa nu este întotdeauna atât de minunată pe cât ne-am dori, iar uneori ne aflăm în situaţia de a înfrunta un tumult de situaţii greu de suportat. Uneori, când răbdarea şi credinţa noastră obosesc, când toate încercările noastre de a face ceea ce este bine sfârşeşte în noroiul problemelor şi necazurilor, ne pare imposibil să dăm sens la ceea ce facem.
În asemenea situaţii este uşor să ne simţim de parcă înaintăm cu greu printr-o groapă cu noroi, dar ne putem încuraja şi ne putem motiva cu faptul că nu suntem singuri. Puterea şi dragostea lui Dumnezeu trebuie să se arate atât în momentele cele mai rele cât şi în cele mai bune. Ele trebuie să aducă rezultate şi în noroi, nu numai în palate.
Gândeşte-te la apostolul Pavel. Iată un om la care mulţi creştini priveau ca la un exemplu de credinţă neclintită în faţa persecuţiei şi dificultăţilor continue. Cu toate acestea deşi în mare parte el a rămas optimist în ciuda greutăţilor sale, a avut şi el momentele lui de „noroi”.
Imediat după întâlnirea sa cu Iisus şi convertirea din Damasc, Pavel s-a avântat în ucenicie. Pavel s-a dedicat trup şi suflet dar a aflat că schimbarea din inima sa i-a înfuriat pe foştii lui colegi evrei, care îşi făceau planuri să-l omoare înainte de a părăsi oraşul. Noii fraţi în Hristos nu aveau încredere în el – faptul că înainte îi persecutase pe creştini a făcut ca unii creştini să aibă îndoieli despre sinceritatea convertirii sale.
Când a fost abandonat şi trimis în oraşul său natal, Tars [Vezi Fapte 9:22-31.] probabil că i-a fost foarte greu să evite să se simtă ca un ratat. Dar nu a renunţat şi după un timp Dumnezeu l-a trimis pe Barnaba cu viziunea de a împărţi evanghelia în Asia Mică şi apoi de-a lungul Imperiului Roman.[Vezi Fapte 11:25-26; 13:1-3.]
Este adevărat că mulţi oameni mari în credinţă au avut momente în care au fost „pe val”, precum Iosif cu Faraonul, sau Ilie când a chemat foc din cer, sau Daniel în groapa cu lei, însă în majoritatea timpului ei erau în noroi cu toţi ceilalţi pentru că acolo se putea vedea şi se putea întări cel mai bine credinţa lor.
Acum Iosif era în vârful lumii;[Vezi Geneza 37:9-11.] ca apoi să fie vândut în sclavie într-o ţară străină.[Vezi Genera 37:28.] Apoi a muncit să promoveze până ce a ajuns să coordoneze toată gospodăria unui om de vază din Egipt. Însă din nou, succesul său a fost scurt deoarece a căzut victimă răzbunării soţiei acestuia şi a ajuns în închisoare pentru că şi-a susţinut convingerile.[Vezi Geneza 39.]
Probabil că s-a simţit un ratat dar s-a folosit de puţinul pe care îl avea ca să continue, chiar interpretând vise pentru alţi sărmani ghinionişti din „noroiul” închisorii. Au mai durat doi ani până să fie eliberat şi catapultat în poziţia pe care Dumnezeu o pregătise pentru el de al doilea om la putere la conducerea Egiptului.[Vezi Geneza 40-41.]
Apoi este Moise. Dumnezeu a permis ca Moise să fie crescut la curtea Faraonului; însă ca tânăr, puternic şi încrezător Moise nu era pregătit să devină instrumentul lui Dumnezeu pentru eliberarea poporului Său. [Vezi Exodul 2:10-15.] Dumnezeu a trebuit să-l pună la pământ în noroiul din Madian, să se chinuiască 40 de ani în exil, în sălbăticie, până ce a fost pregătit ca Dumnezeu să-Şi împlinească planul prin el.[Vezi Fapte 7:29-30.]
Dar Iisus? El cu siguranţă a petrecut timp în „noroi”! Chiar El a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”.[Matei 8:20]
Dacă ai simţit vreodată în viaţa ta că lucrurile au luat-o razna încât nici Dumnezeu nu te mai poate salva să-ţi aminteşti de ce a spus Împăratul David. El a făcut multe lucruri rele, totuşi a ştiut că nu va fi niciodată abandonat de iubirea divină care a fost cu el prin toate. „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: ‚Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!’ Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina”.[Psalmul 139:7-12]
Iisus lucrează în viaţa fiecăruia dintre noi într-un mod specific pentru că nu există doi oameni sau două vieţi la fel. Exemplele pe care ni le-a lăsat Dumnezeu cu oameni pe care El îi numeşte mari, toate au un lucru în comun: aceşti oameni au fost hotărâţi să rămână credincioşi chiar şi când nu puteau vedea planul lui Dumnezeu pentru ei. Orice îţi rezervă prezentul sau viitorul să-ţi aminteşti că El a promis să meargă alături de tine, fie în palate, fie în noroi.