De ziua mea, la nouă ani, am primit o carte despre cum să pictezi cu acuarele. Am fost încântată şi am răsfoit cartea cu nerăbdare ca să fiu doar dezamăgită – în primul sfert din carte nu erau decât exerciţii despre nuanţele culorilor, descrierea tehnicilor de pensulaţie şi amestecarea culorilor. Cât de plictisitor! Oftând am sărit la capitolul următor: sfaturi despre diferitele pensule şi tipuri de hârtie. Nu am nevoie de toate astea. Unde este partea distractivă?
Am sărit la mijlocul cărţii unde mi-a atras atenţia o pictură cu nişte căpşuni. Produsul final părea promiţător, iar instrucţiunile pas cu pas cu poze păreau uşor de urmat. Iată aici puţină acţiune adevărată! Mi-am muiat pensula în apă şi am început.
Fundalul galben-lămâi pentru a evidenţia căpşunile a mers destul de uşor, dar când am încercat să aplic culoarea portocaliu pentru alte tonalităţi s-a întâmplat să pun prea multă apă şi prea puţină culoare. Nu amestecasem niciodată până atunci acuarelă şi nu ştiam cum se face corect.
Hârtia subţire, de calitate inferioară, pe care o foloseam a refuzat să absoarbă roşul închis pentru tonurile mai intense şi a început să se dizolve în fâşii moi, suprasaturate de vopsea apoasă căreia nu-i dădusem timp să se usuce. Culorile mele frumoase se asemănau mai degrabă cu Fluviul Nil atins de pedeapsa lui Dumnezeu![Vezi Exodul 7:14-25.]
Cu un efort disperat de a-mi salva munca am încercat să pictez frunzuliţele verzi din vârful căpşunilor însă din cauza pensulei mele prea groase am atins cu verde pe roşu, formând o băltoacă grotească maro. În cele din urmă, curăţând după mine mizeria făcută, m-am decis să nu mai iau niciodată o pensulă în mână.
Însă de dimineaţă, greşelile mele m-au dus către o altă hotărâre: să-mi folosesc o parte din preţioşii mei bani de buzunar ca să îmi cumpăr materialele corespunzătoare şi să-mi fac timp să studiez şi să exersez. În cele din urmă am ajuns să găsesc plăcere în a picta peisaje şi natură statică – chiar şi căpşuni – şi am văzut că toate acele „chestii plictisitoare” au stat la baza succesului meu ulterior.
De multe ori doresc să-mi ating cât mai repede şi mai uşor ţelurile şi mă întristez şi mă descurajez dacă întâmpin obstacole. Nu am găsit nici o pastilă magică pentru succes, însă această lecţie cu „Nilul roşu” îmi reaminteşte să muncesc din greu, să perseverez şi să trec prin perioadele plictisitoare, neplăcute sau dificile. Numai aşa reuşim să punem căpşuni pe pânză.