„Dacă avem cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.”1 Mi‑au venit în minte aceste cuvinte în timp ce spălam vasele de la micul dejun. Chiar este posibil? Aș putea fi eu satisfăcut cu nimic altceva decât cu hrană și îmbrăcăminte? Apostolul Pavel a scris: „M‑am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc”.2 Eu nu. Au fost cu siguranță momente când mi‑am dorit ceva din ce aveau alții. Nu am fost întotdeauna satisfăcut. Cum aș putea să fiu satisfăcut doar cu hrană și îmbrăcăminte? m‑am întrebat când am terminat vasele.
Și parcă, ca răspuns la întrebarea mea, mi‑a atras atenția nepoata mea Kylie, care avea șapte luni pe atunci, jucându‑se liniștită și fericită molfăind o felie de măr. Ea chiar arăta mulțumită – imaginea perfectă de pace și liniște. Dar ce lucruri avea? Un scutec și o felie de măr, totuși era perfect fericită.
Aveam răspunsul meu. Kylie nu se îngrijora dacă va avea mâncare mâine, sau dacă i se terminau scutecele. Avea mâncare și scutec acum și era perfect mulțumită, încrezătoare că mama ei se va îngriji de ea și îi va da exact ceea ce avea nevoie, când va avea nevoie.
Ar trebui să fiu și eu la fel, fericit și mulțumit cu ceea ce Dumnezeu îmi dă și să am încrederea în El că va avea grijă de mine și că îmi va da lucrurile de care voi avea cu adevărat nevoie. Iar acum sunt. Am nu numai mâncare și îmbrăcăminte și alte lucruri materiale necesare confortului, dar mai am și lucruri pe care milioane de oameni în lume nu le au. Îl am pe Iisus și darul Său al mântuirii. O am pe soția mea și familia mea, am sănătate și prieteni. Chiar că am tot ce am nevoie. Sunt cu adevărat mulțumit!