Se spune că există trei artiști care ne dau muzica: Dumnezeu, care ne‑a dat lemnul magic din care să se facă instrumentele; apoi cel care confecționează instrumentul, cel care, după luni de muncă, trezește muzica ce sălășluiește în lemn; și apoi maestrul muzical, cel care eliberează muzica din carcasa de lemn ca să‑i elibereze pe cei ce o ascultă.
Am văzut cu ochii mei puterea muzicii când am vizitat o închisoare de femei din Uganda. Unele dintre aceste femei erau chiar însărcinate, altele chiar aveau copiii cu ele fiindcă nu era nimeni să aibă grijă de ei.
Eu și un grup de prieteni, care eram creștini voluntari, ne‑am dus acolo cu un program de divertisment cu mesaj prin muzică, comedie cu clovni, spectacol de magie și o scenetă. Când pregăteam programul și căutam o temă pentru scenetă am aflat că multe dintre deținute se simțeau fără valoare și că viața lor s‑a sfârșit. Nu făceau acum decât să supraviețuiască de pe o zi pe alta fără nicio speranță.
Atunci am dat peste poezia „Atingerea mâinii Maestrului”(„The Touch of the Masterʼs Hand”) și mi s‑a părut perfectă. Este despre o vioară veche scoasă la licitație. La început vechitura primește doar câțiva dolari, dar un domn în vârstă o ia în mână, cântă la ea, iar viorii îi crește imediat prețul. De ce i s‑a schimbat atât de dramatic prețul aceleiași viori? Datorită „atingerii mâinii maestrului” care a cântat atât de frumos la ea.
Aceste femei aveau și ele valoare și puteau face o „muzică minunată” cu viețile lor dacă Îl lăsau pe Maestru să își pună mâna peste ele. Noi am prezentat sceneta în limba lor folosind o vioară adevărată. După aceea multe dintre ele ne‑au spus că povestea le‑a dat speranță.
Este interesantă și povestea ce a inspirat poezia. Autoarei, Myra Welch, îi plăcea în tinerețe să cânte la orgă, dar s‑a îmbolnăvit de artrită severă și a ajuns în scaun cu rotile și nu a mai putut cânta. Într‑o zi a auzit o predică despre puterea lui Dumnezeu de a folosi oameni în ciuda limitărilor și handicapurilor lor și și‑a spus: „Atunci m‑a luminat inspirația și am scris poezia în doar 30 de minute”. Chiar și faptul că a putut scrie a fost un miracol. Trebuia să țină un creion cu mâna încovoiată de artrită și cu el să apese literele de la mașina de scris. Totuși a spus că „bucuria de a scrie a ajutat‑o să depășească durerea efortului”.
Până și o vioară veche și aparent nefolositoare poate transforma vieți. Chiar și doar câțiva pești și câteva pâini pot fi transformați într‑un festin pentru mii de oameni cu atingerea mâinii Maestrului, ca atunci când Iisus a înmulțit pâinea și peștii.1 Moise a descoperit că în ciuda lipsurilor sale, până și un simplu băț poate fi transformat într‑un sceptru al lui Dumnezeu cu care să facă semne și minuni.2