Sunt flămândă dar nu mă pot gândi la nimic de mâncare. Mă duc la frigider să văd ce să gătesc de cină și plec frustrată. Nimic nu mă satisface.
În ultimii ani am început să am sensibilitate la anumite alimente, ceea ce limitează ce pot sau nu pot mânca. Nu sunt chestii care să‑mi pună viața în pericol cum ar fi unele alergii, însă datorită disconfortului creat de anumite mâncăruri nu merită plăcerea momentană de a le mânca.
Prima a fost intoleranța la lactoză. Eu am crescut la o fermă de vaci și am băut mult lapte și am mâncat multe produse lactate și a fost un șoc că nu mai puteam digera astfel de produse. Pot bea lapte vegetal, pot mânca unt și câteva tipuri de brânză tare, dar până și iaurturile cu lactoză îmi creează probleme digestive.
Apoi am continuat să am probleme, am aflat că eram sensibilă și la gluten și fructoză. Acestea au limitat drastic ce puteam mânca. În ziua când am venit de la doctor cu lista de alimente pe care nu ar mai fi trebuit să le mănânc am mers în magazin și simțeam că‑mi vine să bocesc pentru toate mâncărurile care îmi plăceau și pe care acum nu le mai puteam mânca.
Am început să citesc cu interes lista de ingrediente căci mă ajuta să aleg ce puteam mânca. Pot spune că am devenit o minimalistă în ceea ce privește mâncarea. Am o listă limitată de mâncăruri și încerc să am o dietă echilibrată cu legume și unele fructe, pui slab, ouă și pește, orez brun și cantități mici de brânză tare.
Însă uneori, precum azi, îmi doresc să mănânc ceva mai decadent. Însă nu o voi face fiindcă știu ce se va întâmpla cu stomacul meu în săptămâna următoare.
Nu pot să nu fac o comparație cu viața mea spirituală. Uneori mă simt plictisită de cărțile audio pe care le ascult și aș dori ceva diferit. Îmi place să ascult acele cărți înainte de culcare, însă uneori încerc o carte care știu că nu este bună pentru mine și îmi rămâne zile întregi în minte cu idei la care nu doresc să mă gândesc.
Așa că mai bine aș fi minimalistă. Mai bine mi‑aș mânca puiul și legumele. Mai bine aș asculta Psalmii a 119-a oară înainte de culcare decât să mă chinui cu un thriller care să‑mi aducă gânduri neplăcute.
Sunt recunoscătoare pentru stomacul meu sensibil care mă ține pe calea cea dreaptă în ceea ce privește mâncarea. Și sunt de asemenea recunoscătoare pentru sufletul meu sensibil care mă avertizează despre cu ce este bine și cu ce nu este bine să mă preocup.