Te‑ai simțit vreodată caracterizat în mod greșit de alții? Poate că te‑ai aflat într‑o situație în care cineva a interacționat cu tine pe baza a ceea ce credea că „știe” despre tine (adică, ceea ce a auzit despre tine de ici și colo), fără să te cunoască sau să te înțeleagă cu adevărat – poate chiar fără să te fi întâlnit sau să‑ți fi vorbit vreodată.
Simt că oamenii au tendința să sară la concluzii negative despre Marta, sora Mariei, bazându‑se doar pe interacțiunea ei cu Iisus din Luca 10.
Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Iisus a intrat într‑un sat. Și o femeie, numită Marta, L‑a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s‑a așezat jos la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.
Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El și i‑a zis: „Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Zi‑i, dar, să‑mi ajute.”
Drept răspuns, Iisus i‑a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”1
Există o lecție vitală ce putem învăța din această poveste despre faptele Mariei. Este greu să distingem între ce este „bun” și „cel mai bun” iar apoi să decidem să lăsăm lucrurile bune pentru a le obține pe cele mai bune. Deci merită să învățăm să fim precum Maria.
Dar mai există o poveste despre Marta în Ioan 11, care ne arată câteva din punctele ei tari.
Ioan 11 este capitolul despre Lazăr, fratele Martei și Mariei. Se pare că Iisus era apropiat de toți cei trei frați, iar când Lazăr s‑a îmbolnăvit, surorile au trimis vorbă lui Iisus, sperând ca acesta să vină și să‑l vindece pe Lazăr.
Însă s‑a întâmplat exact invers. Iisus a rămas acolo unde era. Lazăr a murit. Apoi Iisus vine în Betania, orașul lui Lazăr.
Când Iisus le‑a spus discipolilor că Lazăr este mort, El a spus: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n‑am fost acolo, pentru voi, ca să credeți.”2
Pe când se apropia de Betania, Marta i‑a ieșit în întâmpinare. Când L‑a văzut pe Iisus i‑a spus:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.”
Iisus i‑a zis: „Fratele tău va învia”.
„Știu,” i‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”.
Iisus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
„Da, Doamne” i‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”3
Aceste afirmații arată că Marta avea o credință puternică. Probabil că era îndurerată de moartea fratelui ei, cât și uimită că Iisus nu venise în Betania când l‑au chemat prima oară. Iar Iisus nu‑i spune direct „Îl voi învia pe fratele tău azi!” El nu‑i explică ce voia să zică când a spus: „Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.
Deși nu știa toate detaliile sau ce Îi va cere Iisus Tatălui Său, ea s‑a încrezut în Iisus că va face ceva ce era spre binele lor. Ea a spus: „Știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu… cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.
Iar Lazăr, care fusese mort deja de patru zile, se ridică și iasă din mormânt! Este un miracol incredibil, care a făcut ca și mai mulți oameni să creadă în Iisus.
Aceste două capitole ne dau multe lucruri de gândire. Dar în ceea ce privește compararea dintre Maria și Marta, eu mă gândesc așa:
Oricine are și puncte tari și puncte slabe. Toți avem lucruri cu care ne mândrim și care ne plac la noi înșine; lucruri despre care simțim că „așa suntem făcuți”, cât și lucruri care ne frustrează, sau pe care încercăm să le schimbăm. Dar nimănui nu‑i place să fie caracterizat după greșelile lui, sau să fie etichetat permanent pe baza unei „scăpări” care s‑a întâmplat o dată. Nu este corect.
Decât să ne amintim de Marta ca fiind sora care „nu a ales partea cea mai bună” și era „prea ocupată să slujească” de ce să nu ne‑o amintim ca fiind cea care a crezut și s‑a încrezut în Iisus în ciuda pierderii enorme pe care o suferise.
Cred că cel mai bine ar fi să fim atât ca Maria cât și ca Marta: muncitori, harnici, încrezători, cu credință, susținându‑ne convingerile, să alegem să facem „ce este mai necesar” și să luăm decizii care contează cu adevărat pe termen lung.