În The Fellowship of the Ring (Frăţia Inelului) [J.R.R. Tolkien, 1954], Galadriel, „Doamna Luminii” elfilor i-a dat lui Frodo un talisman de cristal ce conţinea lumina stelei Eärendil. „Când eşti în întuneric ea va străluci mai tare” i-a promis ea şi, întocmai, de-a lungul călătoriei lor, Frodo şi Sam au folosit de mai multe ori această lumină pentru a evita pericolul.
Talismanul lui Galadriel nu era o simplă lumină care le lumina fizic drumul ci şi o sursă de curaj şi speranţă pentru cel ce o purta. Un asemenea dar ne-ar fi şi nouă cu siguranţă de folos în călătoria noastră prin viaţă, însă chiar şi lumina din Eärendil a fost uneori atenuată de mediul ostil. Acest număr al revistei ContactS vorbeşte despre o lumină şi mai puternică pe care nimic nu o poate stinge.
Vorbind despre Sine, Iisus a spus: „Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.[Ioan 1:5; Ioan 8:12]
Lumina lui Dumnezeu are puterea să aline durerea rănilor şi să vindece singurătatea şi suferinţa sufletelor noastre. În rănile disperării ea poate planta seminţele speranţei şi poate lumina cele mai adânci văi de suferinţă. Ne poate lumina calea şi ne poate călăuzi prin noaptea cea mai întunecată către un răsărit luminos.
Chiar dacă ne confruntăm în drumul nostru cu dificultăţi şi cu poveri, chiar dacă uneori simţim că întunericul fricii, îngrijorării sau îndoielii ne înconjoară tot mai mult, putem avea încredere că lumina şi dragostea lui Dumnezeu vor fi întotdeauna cu noi. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată la nevoie”.[Psalmul 46:1] „El nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.[Deoteronom 31:6]
Dumnezeu să-ţi fie o lumină în locurile întunecate, atunci când toate celelalte lumini s-au stins.