Biblia ne spune că atunci când Dumnezeu a terminat de creat cerurile și pământul „Dumnezeu s‑a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune”.1 Apoi Dumnezeu a dat omului sarcina de a avea grijă de creația Lui și de a‑i administra resursele, nu ca stăpân, ci ca administrator. „Domnul a luat pe om și l‑a așezat în grădina Edenului ca s‑o lucreze și s‑o păzească”.2
Dar când se uită Dumnezeu în ziua de azi la creația Lui sunt mai mult ca sigur că este mai puțin mulțumit decât a fost la început. Lumea este în mare parte încă frumoasă și funcționează în felul plănuit de El, însă unele părți s‑au deteriorat foarte mult. Au acționat atât forțe naturale dar și omul. Multe dintre ecosistemele pământului se strică, animale și plante sunt pe cale de dispariție, iar resursele pământului se împuținează – și este în mare parte din cauza oamenilor care nu trăiesc după însărcinarea dată inițial de a „lucra și păzi” pământul care le‑a fost dat în grijă.
Împărțim cu toții această responsabilitate și culegem consecințele. Poluarea aerului și a apei a redus calitatea vieții la miliarde de oameni; încălzirea globală este o amenințare serioasă și iminentă pentru cei ce locuiesc pe coastă sau în zonele joase; defrișările creează noi deșerturi; utilizarea necorespunzătoare a pământului și a resurselor de apă creează lipsuri serioase de hrană, din care cauză milioane de oameni se mută; în unele regiuni se creează conflicte; porțiuni din oceanele, lacurile și râurile noastre devin zone moarte, fără viață – probleme care se pare că se vor înrăutăți pe măsură ce populația planetei continuă să crească.
Este adevărat că nu tot impactul omului asupra mediului este nociv și că există neînțelegeri în ceea ce privește modul cum pot fi soluționate problemele de mediu cu care ne confruntăm. Rămâne totuși problema: căminul nostru colectiv este în pericol și fiecare dintre noi împărțim responsabilitatea de a‑l salva. Dacă lucrăm împreună și cu ajutorul lui Dumnezeu, putem și trebuie să facem ceva mai bine. Cu mult mai bine.