În ultima vreme am cam tot avut de-a face cu moartea. Socrul meu a murit cu o lună înainte de a împlini 99 de ani. Eu şi soţia şi cumnatul meu am stat cu el în ultimele cinci luni. Fusese un bătrân distins care dorea să trăiască până la 100 de ani însă trupul lui nu a mai rezistat.
Iar azi am aflat că a murit şi unul dintre verişorii mei. Nu eram foarte apropiaţi însă tot m-a făcut să meditez asupra situaţiei când cineva drag nu îţi mai este în preajmă. Este un sentiment ciudat şi neobişnuit. Lumea a pierdut două voci distincte care nu au asemănare. Viaţa este diferită acum. Lumea – sau cel puţin lumea mea – nu mai este la fel.
În Biblie nu se vorbeşte prea mult despre cei ce părăsesc lumea asta. După moartea Sa pe cruce Iisus a fost într-un loc numit Rai (sau Paradis).[Vezi Luca 23:43.] Ştim, de asemenea, că a vizitat spiritele în închisoare[Vezi 1 Petru 3:19.] însă aceasta nu înseamnă că Paradisul şi acea „închisoare” sunt unul şi acelaşi loc. Pavel spunea că ştie un om – mulţi consideră că se referea la sine însuşi – care a vizitat Paradisul, pe care el îl numeşte al treilea cer, într-o experienţă atât de profundă încât nici el nu era sigur dacă fusese acolo chiar fizic sau doar ca o experienţă spirituală.[Vezi 2 Corinteni 12:2-4.] În una din pildele Sale Iisus a vorbit despre un sărac pe nume Lazăr care a murit şi a fost dus lângă Avraam.[Vezi Luca 16:20-22.]
Iisus a promis că cei care cred în El au viaţa veşnică şi cunoscând firea Dumnezeului nostru şi că iubirea, fericirea, pacea, răbdarea, bunătatea şi blândeţea sunt esenţa Duhului Său, cred că putem fi siguri că viaţa după moarte în prezenţa Sa va fi o experienţă minunată.[Vezi Galateni 5:22-23.]
Viaţa fizică are un început şi un sfârşit. În mod firesc ne bucurăm pentru o naştere şi ne întristăm pentru o moarte. Acum simt un gol în sufletul meu sau ştiu că acesta nu este sfârşitul poveştii.
Eu [Iisus] sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. – Ioan 11:25-26