Eu sunt din fire o persoană care se îngrijorează mereu. Aproape tot timpul ceva mă preocupă şi mă îngrijorează.
De asemenea mă descurc foarte bine să fac mai multe lucruri deodată. Pot să fac aproape orice şi în acelaşi timp să mă îngrijorez. Spre exemplu, în dimineaţa aceasta încercam să petrec puţin timp în linişte, aşa cum fac în fiecare zi, citind câteva pagini de devoţiune şi meditând asupra textului (spun „încercam” pentru că, în acelaşi timp, mă îngrijoram în legătură cu toate câte aveam de făcut în acea săptămână, mă îngrijoram despre anumite probleme de sănătate pe care le am şi despre o călătorie pe care urmează să o fac). Dintr‑o dată această propoziţie mi‑a ieşit în evidenţă: „În Biblie apare de mai bine de 100 de ori expresia ‚nu te îngrijora’ ”. Se pare că Dumnezeu ne cunoştea slăbiciunea de a ne îngrijora şi de a ne teme.
Copii fiind ne temem de întuneric, de Baba Cloanţa şi de dentist.
Câţiva ani mai târziu aflăm că Baba Cloanţa nu există şi că dentistul ştie ce face, în schimb ne temem de bătăuşii de la şcoală, ne temem să nu fim făcuţi de ruşine în faţa prietenilor şi să nu luăm notă proastă la testul de matematică.
Apoi, după alţi câţiva ani, ne temem de coşuri şi aparate dentare şi că nu suntem acceptaţi de ceilalţi de vârsta noastră.
Foarte curând ajungem să ne temem de prima slujbă şi să ne îngrijorăm în privinţa viitorului şi despre ce vom deveni în viaţă. Te temem să nu avem eşec în şcoală şi în relaţiile sentimentale. Ne temem să nu‑i dezamăgim pe membrii familiei şi pe prieteni. Ne temem de eşecul financiar, ne îngrijorăm pentru fericirea şi bunăstarea copiilor noştri şi ne temem de boală şi de moarte.
În timp ne depăşim unele temeri însă, se pare că nu ne depăşim niciodată dispoziţia de a ne teme.
Şi nu ne este de ajutor nici conjunctura, căci în zilele noastre se pare că avem din ce în ce mai multe motive pentru care să ne temem. Citeşte ziarele sau uită‑te la ştiri la televizor şi vei înţelege la ce mă refer – războaie, crime, terorism, boli incurabile, dezastre naturale sau provocate de om şi, bineînţeles, situaţia economică mizerabilă din lume şi ramificaţiile acesteia.
În Biblie Dumnezeu are un răspuns pentru fiecare dintre aceste temeri:
„Dificultăţi la locul de muncă? Colegi răi care încearcă să-ţi facă probleme? Nu te îngrijora! Fii de partea Mea iar Eu voi rezolva problema!”1
„Te îngrijorează războiul şi terorismul? Nu te teme! Pune‑ţi viaţa şi familia în grija Mea iar Eu voi avea grijă de voi.”2
„Te temi de dezastre naturale? De cutremure, tsunami sau uragane? Nu te teme! Eu te protejez. Iată cea mai bună poliţă de asigurare pe care o poţi dori!”3
„Ai vreo suferinţă fizică? Poate chiar te lupţi cu o boală ce îţi pune în pericol viaţa? Să nu‑ţi fie frică. Eu voi fi alături de tine prin toate, să te mângâi şi să te ţin de mână.”4
„Ai fost acuzat pe nedrept şi te îngrijorezi cum îţi vei salva reputaţia şi viitorul? Nu te îngrijora. Eu ştiu ce este adevărat şi voi face în aşa fel încât adevărul să iasă la lumină.”5
„Lumea poate fi un loc înspăimântător! Multe lucruri rele se întâmplă tot timpul. Poate trăieşti într‑o zonă periculoasă şi asta te îngrijorează uneori. Nu te teme. Dacă Eu am grijă de păsărele şi de flori, de ce nu aş avea grijă şi de tine? Tu eşti de nepreţuit în ochii Mei.”6
„Văd că te îngrijorezi despre cum să‑ţi susţii material familia. Ţi‑a fost greu în ultima vreme, iar facturile se tot adună. Nu te teme. Lumea şi tot ce este în ea sunt ale Mele, iar Eu Mă bucur să pot să‑ţi dau tot ce ai nevoie. Tot ce trebuie să faci este să‑Mi ceri.”7
Meditând mai mult pe acest subiect am ajuns la concluzia că Dumnezeu a gândit o rezolvare pentru fiecare dificultate posibilă. Pentru fiecare temere de‑a noastră El are o soluţie. Şi, mai mult, Lui îi face plăcere să se îngrijească de noi! El nu ne consideră un deranj când venim la El cu temerile noastre. Din contră, precum un Tată iubitor, ceea ce este, El ne ridică și ne spune cu blândețe: „Înțeleg. De ce nu lași îngrijorarea în seama mea?”8
Apostolul Pavel a scris: „Căci Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”.9