Iubirea necondiționată a lui Dumnezeu nu are margini, este neschimbată și fără limitări. El o dă gratuit, indiferent de caz. Toți am păcătuit, iar păcatul ne separă de Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu ne iubește. Nu înseamnă că iubește tot ce facem, însă ne iubește pe noi. De fapt, El iubește atât de mult omenirea încât a făcut posibil ca ruptura cauzată de păcatele noastre să poată fi reparată prin moartea de sacrificiu a Fiului Său, Iisus.

„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți… Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă părăcoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:6-8).

Dumnezeu ne iubește nu pentru ceea ce noi suntem, ci pentru ceea ce El este. El iubește fiecare om de pe pământ în mod egal și necondiționat. Chiar dacă cineva nu a auzit niciodată de Dumnezeu, chiar dacă cineva spune că îl urăște, El tot iubește acel om necondiționat. Dragostea lui Dumnezeu este de nepătruns. Este perfectă.

Fiecare om este prețios pentru Dumnezeu, indiferent de vârstă, rasă, naționalitate, aspect fizic, statut economic, religie, afiliere politică sau orientare sexuală. Poate că nouă nu ne plac credințele, stilul de viață sau alegerile cuiva. Poate că nu agreăm părerile lui politice sau de altă natură. Poate că respectivul trăiește fără să țină cont de standardele morale ale lui Dumnezeu – dar indiferent de starea sa, Dumnezeu îl iubește.

Iisus a spus că cele mai importante două porunci sunt să‑L iubim pe Dumnezeu și să‑i iubim pe ceilalți oameni (Matei 22:37-40) și ni se spune să ne lăsăm lumina să strălucească, ca ceilalți să vadă faptele noastre bune și să‑L slăvească pe Dumnezeu (Matei 5:16). Această chemare la acțiune arată că Dumnezeu a intenționat ca noi să interacționăm cu ceilalți în așa fel încât să fim o reflectare a Sa, să‑i tratăm pe ceilalți cu iubire, cu înțelegere și cu milă, așa cum ar face‑o El.

Apostolul Iacov a scris că adevărata practicare a credinței implică atât acțiune exterioară cât și interioară. Exterioară către alții, prin modalități practice, și interioară prin devoțiune față de Dumnezeu. El a spus: „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume” (Iacov 1:27).

Iisus le‑a arătat continuu dragoste oamenilor. A simțit compasiune pentru cei în nevoie și a fost mișcat să acționeze cu dragoste. El a fost milostiv. A arătat bunătate. I‑a hrănit pe cei flămânzi și i‑a vindecat pe cei bolnavi. A luptat împotriva răului și a nedreptății.

Să facem și noi tot ce putem să fim un exemplu tangibil al iubirii lui Dumnezeu pentru omenire împărtășind, pe El și dragostea Lui, cu cei în nevoie.