După 21 de ani de căsnicie am descoperit o modalitate nouă de a întreține flacăra iubirii.
Nu demult am început să ies cu o altă femeie.
A fost, de fapt, ideea soției mele.
– Știu că o iubești, mi‑a spus ea odată, luându‑mă prin surprindere.
– Dar te iubesc pe tine, am protestat eu.
– Ştiu, dar o iubeşti şi pe ea.
Cealaltă femeie, pe care soţia mea dorea să o văd, era mama mea, văduvă de 19 ani. Bineînţeles că o iubeam, însă din cauza lucrului şi a timpului petrecut cu cei trei copii ai mei, pe ea nu o puteam vizita decât ocazional. În acea seară am sunat‑o să o invit la cină în oraş şi la un film.
– Ce s‑a întâmplat? Eşti bine? a întrebat ea. Mama mea este tipul de femeie care suspectează mereu o veste proastă atunci când o suni seara târziu sau o inviţi pe neaşteptate undeva.
– M‑am gândit că ar fi bine să petrecem ceva timp împreună, i‑am răspuns. Doar noi doi.
Mama se gândi un moment, după care spuse:
– Mi‑ar face mare plăcere.
Vinerea aceea, după serviciu, m‑am dus cu maşina după ea. Aveam puţin emoţii. Când am ajuns la ea acasă am observat că şi ea era puţin agitată. Mă aştepta la uşă cu haina pe ea. Îşi ondulase părul şi se îmbrăcase cu rochia pe care o purtase la ultima aniversare a căsătoriei ei. Zâmbea şi faţa îi strălucea asemenea unui înger.
– Le‑am spus prietenilor că voi ieşi în oraş cu fiul meu şi toţi au fost impresionaţi, îmi spuse ea, urcându‑se în maşină. De‑abia aşteaptă să le spun cum a fost.
Am mers la un restaurant. Nu era elegant, însă era drăguţ şi primitor. Mama mă luă de braţ, de parcă ar fi fost soţia preşedintelui. Ne‑am aşezat, după care a trebuit să‑i citesc meniul, deoarece ea nu poate citi decât scrisul mare.
Când eram cam pe la jumătate cu aperitivul, ridicându‑mi ochii, o văd pe mama cum mă priveşte intens. Pe buze i se putea citi un zâmbet nostalgic.
– Când erai mic, eu îţi citeam meniul, spuse ea.
– Atunci e timpul să te relaxezi şi să mă laşi pe mine să mă revanşez, i-am răspuns.
În timpul cinei am avut o conversaţie plăcută, povestindu‑ne unul altuia ce am mai făcut în ultima vreme.
Am vorbit atât de mult încât am pierdut filmul. Când, mai târziu, am ajuns la ea acasă, mi-a spus:
– Mai ies cu tine cu condiţia să mă laşi pe mine să te invit următoarea dată. Am căzut de acord.
– Cum a fost? m‑a întrebat soţia când am ajuns acasă.
– Foarte plăcut. Cu mult mai plăcut decât îmi imaginasem, i‑am răspuns.
Câteva zile mai târziu mama a murit în urma unui puternic atac de cord. S‑a întâmplat aşa de repede încât nu am avut posibilitatea să fac ceva pentru ea.
Însă nu după mult timp am primit un plic cu copia unei chitanțe de la restaurantul la care cinasem cu mama şi un bilet care spunea: „Am plătit în avans această rezervare. Am fost mai mult ca sigură că nu voi putea fi acolo, totuşi, am plătit pentru două persoane – pentru tine şi soţia ta. Nu vei realiza niciodată cât de mult a însemnat pentru mine acea seară. Te iubesc.”
Atunci mi-am dat seama cât de important este să spunem celor dragi că îi iubim şi să petrecem timp cu ei, ceea ce merită cu siguranţă.