Am considerat tot timpul că Prințul Jonathan, fiul primului rege al Israelului, este un exemplu uimitor din Biblie despre onoare și integritate. Gândește‑te la asta: toți se așteptau în mod logic să îi urmeze tatălui său, Regele Saul, la tron – însă profetul Samuel îl unsese pe băiatul David ca rege.
Dacă eu aș fi fost în locul lui Jonathan cred că aș fi procedat într‑una din următoarele două variante. Fie m‑aș fi consumat de invidie, simțind că mi s‑a făcut o nedreptate; fie din acel moment nu mi‑ar mai fi păsat de treburile tării.
Adevărul este că eu chiar am avut aceste reacții pentru lucruri mai puțin importante decât pierderea succesiunii la tron. Așa ușor îți poți pierde barometrul „moralității tale” când simți că ai fost nedreptățit.
Dar ce a făcut Jonathan? Pe toată perioada cât a rămas prinț a încercat să fie cel mai bun prinț posibil, până la sfârșit, când a murit în luptă, într‑o bătălie sortită înfrângerii. 1 Chiar și pe perioada cât era prinț l‑a onorat și l‑a protejat pe viitorul rege, David, în multe ocazii.
Jonathan a fost curajos servindu‑și țara. El a avut curajul să înfrunte miile de filisteni doar cu ajutorul scutierului său. 2 Se pare că era preocupat și de binele Israelului, jucând un rol activ din vremea administrației tatălui său. Odată, Jonathan i‑a spus lui David: „Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să‑mi dea de știre”. 3
Nu cred că Jonathan privea conducerea Israelului ca pe o ocazie de propășire personală. Se pare că lui nu‑i păsa cine era rege atâta timp cât țara era condusă pe calea lui Dumnezeu. El l‑a susținut complet pe David, unsul lui Dumnezeu, din simplul motiv că era alesul lui Dumnezeu. Lucrul acesta necesită integritate – o integritate de neclintit, care provine din încredere deplină în călăuzirea lui Dumnezeu.
Tatăl Său, din contră, Saul, a dovedit în multe ocazii lipsă de integritate. De multe ori nu s‑a ținut de cuvânt, a neascultat de profetul lui Dumnezeu și era mai interesat să‑și păstreze poziția de rege decât să facă o treabă bună ca rege. Teama lui Saul de a‑și pierde regatul l‑a împins spre multe decizii greșite care în final l‑au costat regatul și viața.
Acum hai să vorbim despre mine. Cu câțiva ani în urmă am avut niște chestiunii serioase la locul de muncă. Totul a culminat când cineva, care consideram că face mai puține în firmă decât mine, a primit promovarea pe care eu credeam că o voi primi cu siguranță. Îmi dădusem toată silința în firmă și sincer, simțeam că merit promovarea. Am încercat să rămân amabilă, dar eram frustrată la maxim. „Spiritul meu de echipă” s‑a stins.
Urăsc când simt că ceva este nedrept! Uneori mă gândesc că atitudinea și faptele nedrepte ale persoanei îmi justifică reacțiile negative. Sau, mai rău, cred că comportamentul lui îmi îndreptățește atitudinea proastă. Ghicește de cine mi‑a amintit Dumnezeu? Da, de Jonathan. Dumnezeu mi‑a reamintit de dragostea lui Jonathan pentru David și că el nu a pus sub semnul întrebării alegerea lui Dumnezeu. Poate că Jonathan ar fi fost un rege bun pentru Israel, însă Dumnezeu l‑a ales pe David, iar Jonathan a avut încredere în alegerea lui Dumnezeu.
Necesită integritate și onoare să faci tot ce poți în locul pe care l‑a ales Dumnezeu pentru tine, chiar dacă nu îți oferă prestigiu sau „avantaje”. Trebuie să fii un om foarte mare să recunoști partea pe care o are Dumnezeu pentru tine și să ți‑o îndeplinești fără să te uiți peste umăr dacă alții au ceva mai bun sau lucrează la fel de bine ca tine. După cum arată mica mea poveste, eu nu m‑am prea ridicat la nivelul acestui standard.
A trebuit să‑mi reajustez faptele ca să fie în conformitate cu credințele mele. Aceasta a ajuns să fie definiția mea pentru integritate și este o întrebare pe care mi‑o pun ori de câte ori mă întreb dacă fac alegerea corectă: „Sunt faptele mele conform cu credința mea?” Doar atunci când pot să răspund cu convingere că „da” pot fi sigură și integritatea mea nu este afectată.
Finalul fericit este că mi‑am realiniat faptele și atitudinea cu credința. Am învățat cât de important este să‑mi fac partea și, nu după mult timp, șefii mei au început să observe.