Cu ani în urmă călătoream cu mica mea familie pe un cargo din Europa spre noul nostru câmp de misiune în America de Sud. Din cauza întârzierilor survenite la încărcarea cargoului, am ridicat ancora în mijlocul iernii mediteraneene, cam în aceeaşi perioadă a anului în care apostolul Pavel a naufragiat pe coasta Maltei.[Vezi Fapte 27-28]. Glumeam pe seama acestui lucru dar ne şi rugam să nu avem şi noi o soartă asemănătoare.
La două zile de când părăsisem portul ne-a prins o furtună cu vânturi ca un uragan. Deşi nava noastră era încărcată şi adânc scufundată în apă, totuşi se clătina violent. Copiii erau mici şi pentru ei era o distracţie, însă noi, ceilalţi, încercam să ne stăpânim emoţiile şi stomacurile. Chiar şi marinarii experimentaţi aveau rău de mare.
Am auzit la radio că şi alte vase aveau probleme. Fizic nu aveam ce să fac ca să remediez situaţia, însă puteam să mă rog. Aşa că am început să mă rog, cum nu m-am mai rugat niciodată până atunci!
Du-te pe punte! Am recunoscut imediat acea voce în mintea mea ca fiind Iisus. Şi căpitanul se roagă. Roagă-te cu el şi încurajează-i credinţa.
M-am ridicat şi când am făcut primii paşi împleticindu-mă m-am întrebat cum voi reuşi să ajung pe punte, dar în cele din urmă am reuşit. Căpitanul era acolo, singur, şi într-adevăr, se ruga. Ne-am rugat împreună până ce am trecut de Sicilia, unde am găsit refugiu din furtună. Nava şi încărcătura au avut ceva de suferit, însă nici unul dintre noi nu a fost rănit.
Recent, având ceva probleme, mi-am amintit de ceea ce am învăţat din acea situaţie. Mergi sus pe punte şi ia-L de mână pe Căpitan. Iisus este Căpitanul şi împreună cu El poţi ajunge la ape liniştite.
Face parte din fiinţa umană să te ascunzi de dificultăţi şi să speri că vor trece, însă aceasta nu este metoda celor victorioşi. Nu te întinde la pământ în faţa furtunilor. Bătăliile vieţii pot părea uneori copleşitoare, însă merită să lupţi pentru victorie.