În Predica de pe Munte, Iisus și‑a învățat discipolii principii de bază pentru încrederea în grija lui Dumnezeu, atunci când a spus: „Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu‑vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu‑vă cu ce că veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25).
Când înțelegem că Dumnezeu este Tatăl nostru care ne iubește și ne dă cele necesare, ne adâncește încrederea în El – o încredere care lucrează să contracareze anxietatea și îngrijorarea pentru nevoile și preocupările de zi cu zi. Cuvântul grecesc tradus anxietate sau îngrijorare înseamnă să fii tulburat de griji, sau să fii neliniștit. Mesajul lui Iisus este să avem credință în Tatăl, să credem că El este creatorul și dătătorul de viață și să avem încredere că El poate suplini cele necesare copiilor Săi.
Iisus folosește analogii simple din natură să înțelegem că trebuie să ne punem încrederea în Dumnezeu și nu în posesiuni sau surse de venit sau lucruri din lumea aceasta. El vorbeste despre temerile noastre de a nu avea cele necesare azi sau în viitor.
„Uitați‑vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându‑se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați‑vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” (Matei 6:26-30).
Deși păsările nu seamănă și nu seceră, asta nu înseamnă că Dumnezeu le pune mâncarea în gură; și ele trebuie să se străduiască să își găsească hrana. Însă El le suplinește nevoile. Apoi Iisus a folosit argumentul „mai puțin către mai mult” când a remarcat: Dacă Dumnezeu hrănește păsările, oare nu vă va hrăni și pe voi, care sunteți mai de valoare decât păsările?
Înțelegând că omul, ca și creație a lui Dumnezeu, are o valoare mai mare și este mai important pentru El decât restul creației se vede mai întâi din povestea creației, când oamenii sunt creați după imagina lui Dumnezeu și li se dă conducerea pământului cu toate creaturile sale (Geneza 1:26-28). Devine și mai clar, mai târziu, că Dumnezeu iubește atât de mult oamenii încât „a dat pe singurul Lui Fiu” să moară pentru păcatele noastre „pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).
Între exemplele cu păsările și cu florile, Iisus face o afirmație care ilustrează cât de inutilă este îngrijorarea: „Care dintre voi, îngrijorându‑se, poate să adauge măcar o oră la lungimea vieții lui?” (Matei 6:27 traducere din engleză). Răspunsul este evident: N‑are sens să te îngrijorezi fiindcă nu schimbi nimic.
După ce a remarcat că îngrijorarea nu schimbă nimic, Iisus întreabă: „Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” (Matei 6:30). De câteva ori în Evanghelia după Matei Iisus folosește expresia puțin credincioșilor când li se adresează celor temători și care nu se încred în Dumnezeu (Matei 8:26, 16:8). Credința, după cum este folosită aici, înseamnă încredere că Dumnezeu poate și va acționa în beneficiul oamenilor Săi.
Odată ce a stabilit că Dumnezeul care hrănește animalele și îmbracă pământul este Tatăl nostru care ne iubește și care se va îngriji de nevoile noastre, Iisus spune din nou astfel (adică ținând cont de aceste lucruri) nu trebuie să ne îngrijorăm. „Nu vă îngrijorați, dar, zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6:31-32).
Iisus face aici o comparație între ce fac necredincioșii și ce fac credincioșii. Cuvântul grecesc tradus „caută” exprimă ideea de căutare intensă sau sete pentru un anumit lucru. În timp ce unii pun accentul pe lucrurile acestei lumi, creștinii sunt chemați să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:33-34).
Iisus ne învață să nu ne îngrijorăm astăzi pentru posibilele probleme de mâine, ci să avem încredere în Dumnezeu pentru provocările de azi și să lăsăm grijile de mâine în seama Lui. Fiecare zi va avea necazurile ei, însă avem asigurarea că, prin harul lui Dumnezeu, El ne va ajuta să trecem prin ele. Iisus nu spune că nu vom avea necazuri, că viețile noastre vor fi întotdeauna drum lin, dar ne cheamă să ne înfruntăm necazurile cu credință în grija lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi, creștinii, suntem copiii Lui. Noi, copii ai Lui care îl căutăm pe El și neprihănirea Lui, putem avea încredere că Tatăl nostru „se va îngriji de toate trebuințele noastre, după bogăția Sa, în slavă, în Iisus Hristos” (Filipeni 4:19). Adesea El ne dă mai mult decât cele necesare, fiindcă Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).
Majoritatea dintre noi nu suntem avuți, dar suntem chemați să avem prioritățile corecte în ceea ce privește banii și lucrurile materiale. Trebuie să furnizăm cele necesare pentru familia noastră, să ne străduim să avem siguranță financiară, dar în același timp să nu lăsăm țelurile noastre financiare să devină o prioritate peste relația noastră cu Dumnezeu. În calitate de credincioși, suntem responsabili să ne folosim finanțele, timpul, abilitățile și resursele spre gloria lui Dumnezeu, să ne îngrijim de cei dragi nouă și să‑i ajutăm pe alții; să fim generoși, să‑i dăm înapoi lui Dumnezeu prin zeciuială și daruri și să împărțim din binecuvântările noastre financiare cu cei în nevoie.
Mesajul aici nu este că nu vom avea dificultăți și momente slabe, sau că viețile noastre vor fi fără probleme, sau că putem să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne suplinească nevoile din abundență, tot timpul și în orice loc, sau că nu trebuie să muncim pentru cele necesare. Mesajul este că noi, creștinii, n‑ar trebui să fim neliniștiți, tulburați sau îngrijorați pentru lucrurile din viața asta, ci mai degrabă să avem încredere în grija lui Dumnezeu, în faptul că El ne cunoaște nevoile și are capacitatea să ne dea ce ne trebuie.
Putem trăi cu pace în inimă și în minte, știind că Dumnezeu este în control, că dorește ce este mai bine pentru noi și că ne iubește și se va îngriji de noi. După cum scria Apostolul Pavel: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus” (Filipeni 4:6-7). Promisiunile lui Dumnezeu rămân adevărate fie că suntem într‑o perioadă de stabilitate și de siguranță, sau într‑o perioadă de pierderi, de nesiguranță financiară, de boală, de neliniște politică sau de dezastre naturale.
Noi suntem în mâinile Lui. El ne iubește, se îngrijește de noi și ne suplinește cu conștiinciozitate nevoile și ne ajută în viețile noastre. Indiferent de situația în care ne aflăm sau în care se află lumea din jurul nostru, ne putem încrede complet în El, știind că El ne iubește, noi suntem copiii Lui și vom trăi cu El pentru întreaga eternitate.