Cu câțiva ani în urmă am avut o experiență înfricoșătoare. Eram la finalul unei săptămâni aglomerate și eram deja epuizată, când fiica mea m‑a sunat din Chile să‑mi spună că au supraviețuit unui cutremur adăpostindu‑se în tocul ușii de la intrare. Apoi am primit vestea că unul dintre nepoții mei avea dureri în piept de la artrită reumatică iar doctorii se temeau pentru viața lui. Toate aceste gânduri m‑au năpădit când m‑am întins să mă odihnesc în acea după-masă de sâmbătă – iar când m‑am trezit, m‑a lăsat memoria!

Am avut noroc că cei trei copii ai mei, adulți, erau la mine în vizită și s‑au îngrijit de mine. Eram conștientă și coerentă, așa că de la spital ni s‑a spus să așteptăm o zi să vedem ce se mai întâmplă. Eram speriată că nu‑mi voi mai recupera memoria, dar îmi aminteam despre rugăciune, așa că m‑am rugat de multe ori pentru vindecare. După cină, fiica mea a sugerat să mă odihnesc și să ascult casete audio creștine inspiraționale.

Una dintre casete se intitula „Hristos cel neschimbat”. Virginia Brandt Berg povestește despre crucea construită de navigatorul portughez Vasco da Gama în Macau în secolul 16. Era foarte mare, montată pe pereții unei catedrale de piatră. Catedrala a fost apoi distrusă de timp și de taifunuri, însă peretele cu crucea era încă acolo în 1825 când, spun unii, viitorul guvernator englez la Hong Kong, Sir John Bowring, a trecut pe acolo. Crucea măreață care a rezistat de‑a lungul anilor l‑a inspirat să scrie o poezie intitulată „Mă mândresc cu crucea lui Hristos” care mai târziu a ajuns imn. Caseta audio se încheia cu un alt imn numit „Stai în Mine” (1847).

Puteam să‑mi imaginez crucea imensă strălucind la malul mării. Povestea adevărată și imnurile mi‑au readus liniștea. M‑am simțit împăcată și bucuroasă și, la scurt timp, am adormit. Când m‑am trezit a doua zi îmi revenise memoria la normal!

Situațiile pentru care mă îngrijorasem s‑au rezovat în final. Familia fiicei mele a fost bine, cât și nepotul meu. Am învățat să nu exagerez fizic și să nu las îngrijorarea să pună stăpânire pe mine. Și mai mult, am învățat să mă agăț de crucea care strălucește tot timpul cu pace și cu bucurie, mai ales în momentele dificile!