Odată, când vorbeam cu o doamnă de la o agenție de turism am ajuns să vorbim despre lucruri spirituale și despre existența lui Dumnezeu. „Eu nu cred în Dumnezeu” a spus ea. „Dacă există un Dumnezeu de ce este atâta suferință în lume? De ce mor mii de oameni de foame în fiecare zi? Ce fel de Dumnezeu este acesta care permite atâtea boli teribile? De ce a rămas schilodit prietenul meu în urma unui accident de mașină? De ce nu l‑a oprit Dumnezeu pe Hitler?”

„Sunt întrebări foarte bune” i‑am răspuns „dar știi, dacă Dumnezeu l‑ar fi oprit pe Hitler, spre exemplu, ar trebui să pună capăt liberului arbitru la orice om. Biblia spune: ʼCăci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeuʼ.1 Atunci El ar fi trebuit să prevină ca orice om din întreaga lume să facă ceva rău! De la începuturi Dumnezeu ar fi trebuit să intervină și să interfereze cu liberul arbitru și cu faptul că El a dat omului libertatea să aleagă să facă bine sau rău.”

„Dar n‑ar fi fost mai bine dacă ne‑ar fi făcut pe toți să fim buni?” a întrebat ea.

„Dacă Dumnezeu ar fi vrut roboți ne‑ar fi putut face pe toți să fim buni și să‑L iubim pe El. Însă El ne‑a făcut să alegem liber, încât să alegem să‑L iubim! Nici ție nu ți‑ar plăcea dacă copiii tăi n‑ar avea de ales decât să te iubească, nu‑i așa?” am întrebat‑o.

Încurcată, ea a răspuns: „Ei bine, nu, dar ce legătură are cu suferința?”

Am continuat explicând: „Fiindcă am fost puși aici să alegem între bine și rău, între calea lui Dumnezeu și propria noastră cale, iar alegerile rele cauzează toată suferința, mizeria, durerea, boala, războaiele și problemele economice din lume. În loc să alegem să‑L iubim și să‑L ascultăm pe Dumnezeu, noi alegem să facem ce vrem noi și uneori ajungem să suferim consecințele alegerilor greșite. Biblia ne spune că ʼMulte căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarteʼ.2

Schimbul acesta de păreri cu doamna aceea m‑a făcut să mă gândesc la cât de multe din suferințele omenirii sunt cauzate de oameni, cum ar fi războaiele în care milioane sunt omorâți sau schilodiți. Martin Luther a numit războiul „cea mai rea ciumă care afectează omenirea; distruge religii, distruge țări și distruge familii. Orice alt dezastru este de preferat în locul lui.”

Este războiul vina lui Dumnezeu? Biblia spune: „De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?”3 Dumnezeu nu este de vină pentru suferința cauzată de război, căci este din cauza lăcomiei umane și a dorinței de putere, de glorie și de câștiguri personale.

În epoca modernă, stresul, graba și tensiunea vieții moderne aduc de obicei boli psihosomatice precum durerile cronice de cap, ulcerul și problemele de inimă. Nu am învățat să ne dăm grijile în seama lui Dumnezeu, așa cum ne sfătuiește 1 Petru 5:7, și lăsăm grijile și mintea noastră hărțuită să ne îmbolnăvească fizic fiindcă ne chinuim să ținem pasul cu ritmul tot mai alert al societății moderne! Între timp ne putem îmbolnăvi și de la fumat, de la băutură excesivă și de la alte substanțe nocive pentru mintea și trupul nostru.

Un alt exemplu în care umanitatea a cauzat suferință sunt milioanele care flămânzesc în fiecare an în unele părți ale lumii, în vreme ce există un surplus de mâncare în alte părți. Dumnezeu a dat mai mult decât necesar încât nimeni să nu flămânzească! Însă în vreme ce surplusul este depozitat sau chiar distrus în unele părți ale lumii, oameni din alte țări mor de foame.

Bineînțeles, în mare parte motivul pentru care milioane de oameni din întreaga lume suferă de nevoi și mizerie este egoismul altora. Dacă toți ar împărți din bogăția lor așa cum ar trebui, sau ar investi în locuri de muncă sau în industrii care creează locuri de muncă, sau ar plăti salarii rezonabile pentru munca și produsele săracilor, cu siguranță ar fi destul pentru toți. Cuvântul lui Dumnezeu ne sugerează în repetate rânduri, ba chiar ne poruncește, ca cei care au din abundență să împartă cu cei care nu au, fiindcă nu vrea ca cei săraci să sufere.

În final, trebuie să ne amintim și că Dumnezeu folosește suferința pentru bine în viețile noastre. Suferința poate aduce ce e mai bun în oameni precum compasiunea, dragostea și grija pentru alții. Suferința ar trebui să ne dea tărie și să ne învețe cum să‑i întărim și pe alții. Biblia spune: „prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz”.4 Pentru noi, creștinii, ne dă dorința să împărtășim soluția eternă la problemele și suferințele oamenilor – Iisus!

„De ce permite Dumnezeu suferința?” este una dintre marile întrebări ale vieții. Deși putem înțelege multe din motive citind Cuvântul lui Dumnezeu, există unele lucruri pe care nu le vom înțelege niciodată pe deplin până nu ajungem în viața de apoi, acolo unde vom putea vedea lucrurile așa cum le vede Dumnezeu.

Suferința îi face de multe ori pe oameni să vină la Dumnezeu și îi inspiră să se pocăiască și să caute iertare și să‑i ceară lui Dumnezeu să‑i salveze. După cum a spus Regele David: „Până ce am fost smerit rătăceam, dar în strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, când strigă un nenorocit Domnul aude și‑l scapă din toate necazurile lui”.5 Suferința și necazul ne pot apropia de Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că toate suferințele celor care îl iubesc pe Dumnezeu se vor sfârși iar El „va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.6

Până la acea zi perfectă trebuie să îndurăm niște suferință, însă compensația noastră, răsplata noastră, care ne așteaptă în Rai, cântărește mai mult decât durerea și suferința temporară pe care o simțim pe pământ. După cum a spus apostolul Pavel: „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”.7


  1. Romani 3:23
  2. Proverbe 14:12
  3. Iacov 4:1
  4. 2 Corinteni 1:4
  5. Psalmul 18:6; 34:6; 119:67
  6. Apocalipsa 21:4
  7. Romani 8:18