Timp de secole s‑au vehiculat tot felul de versiuni și de interpretări ale poveștii Mariei Magdalena (numită și Maria din Magdala), una dintre figurile feminine de frunte din Noul Testament. Pe lângă femeile menționate în Biblie, ea a fost cea mai controversată.

Din amintirile mele timpurii, Maria Magdalena a fost etichetată ca o prostituată infamă, eliberată de șapte demoni. Cu toate acestea, odată ce am început să studiez eu însămi evangheliile, nu am găsit ca Matei sau Ioan să fi menționat ceva că ea să fi avut demoni sau să fi fost demoralizată sau pătată. Ei s‑au concentrat asupra loialității Mariei față de Mântuitor.

Maria Magdalena se evidențiază ca fiind una dintre persoanele prezente la baza crucii când Iisus a fost crucificat. Ea a fost la mormânt când Iisus a fost înmormântat și a fost prima care L‑a văzut după înviere. Apoi Iisus i‑a dat Mariei însărcinarea de a spune și celorlalți ucenici despre învierea Lui.

Viața acestei femei galileene din Magdala este fără îndoială plină de mister. Prea puțin este scris despre ea. În toate cele patru evanghelii, Maria este menționată împreună cu alte câteva femei care L‑au urmat pe Iisus și s‑au îngrijit de El cât timp a fost în Galileea, iar apoi au venit cu El în Ierusalim.

De prima oară când L‑a auzit pe Iisus vorbind, Maria a fost profund mișcată încât a căutat să audă mai mult din cuvintele Lui de adevăr, care erau diferite de ceea ce auzise ea până atunci.

După convertire, devoțiunea Mariei față de Iisus a fost așa de mare încât ea și‑a dedicat întrega viață pentru a‑L sluji pe El. Ea L‑a urmat cât și‑a cărat crucea pe Drumul Calvarului. Pe când se apropiau de Golgota, puțini au rămas la picioarele crucii. Dintre cei menționați sunt Maria, mama Domnului; Ioan, ucenicul preaiubit; Maria, nevasta lui Clopa; și Maria Magdalena. Devastată și cu inima frântă, ea a rămas până când Hristos și‑a dat ultima suflare cu cuvintele: „S‑a isprăvit!” (Ioan 19:25-30).

A privit, s‑a minunat și a plâns în liniște. Tristețea ei profundă era de nedescris. Maria a văzut brutalitatea crucii și ororile suferinței lui Hristos, pe când majoritatea ucenicilor fugiseră de la locul scenei și se ascunseseră de frică. Ea nu a putut pleca. Ea s‑a simțit obligată să stea alături de Domnul și de Mântuitorul ei! Devoțiunea din inima ei n‑a putut fi stinsă de pericolul și amenințarea morții.

Foarte devreme în prima zi a săptămânii, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena s‑a dus la mormântul lui Iisus și a văzut că piatra de la intrare fusese dată la o parte. Cu răsuflarea tăiată, ea a alergat imediat la Simon Petru și la Ioan și le‑a spus că cineva îl luase pe Domnul din mormânt și că nu știa unde îl dusese.

Ucenicii au alergat la mormânt și au văzut și ei că mormântul era gol, apoi s‑au întors acasă. Însă Maria a mai stat la mormânt plângând. Plângând, s‑a uitat în mormânt și a văzut doi îngeri stând acolo. Erau îmbrăcați în alb, unul la cap și altul la picioare unde trebuia să fie trupul lui Iisus. Ei i‑au spus: „Femeie, pentru ce plângi?”

Ea le‑a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus”. După ce a spus asta s‑a întors și l‑a văzut pe Iisus stând acolo. Dar nu L‑a recunoscut.

Iisus i‑a vorbit: „Femeie, pentru ce plângi?” Crezând că este grădinarul, ea i‑a spus: „Domnule, dacă L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus și mă voi duce să‑L iau”. Iisus i‑a zis: „Marie!” Ea s‑a întors și i‑a zis în evreiește: „Rabuni!” adică „Învățătorule!”.

El i‑a răspuns: „Nu mă atinge, căci încă nu M‑am suit la Tatăl Meu. Ci, du‑te la frații Mei și spune‑le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”. (Vezi Ioan 20:1-17.)

Într‑o perioadă în care femeilor nu li se dădea prea mult credit, Iisus s‑a arătat mai întâi Mariei și a trimis‑o pe ea să transmită ucenicilor vestea glorioasă a învierii Sale.