Cu toții avem o anumită zonă de confort, situațiile cu care ne simțim confortabil sau oamenii cu care am învățat să interacționăm ușor sau fără prea mult efort conștient. Limitele acelei zone sunt determinate de diferiți factori printre care experiențele noastre din trecut, temerile noastre, așteptările culturale sau ceea ce gândim că este acceptabil pentru alții și ceea ce considerăm că ar fi efort rezonabil din partea noastră, ceva ce nu ar fi prea stresant pentru noi.

Zona noastră de confort este plăcută și confortabilă. Problema este că, atunci când îi permitem să ne controleze deciziile, s‑ar putea să nu mai avem prea mult loc pentru progres și devoltare personală. Ne poate bloca ocaziile de a experimenta tot ce are viața de oferit și dacă nu continuăm să progresăm și să ne extindem, riscăm să ajungem delăsători în inimă, minte și suflet.

Pericolul în cazul în care rămânem în zona noastră de confort atunci când Domnul încearcă să ne lărgească orizonturile este că ajungem, încet-încet, să ne mulțumim cu mai puțin decât să ne străduim să ne atingem potențialul maxim. Ne putem pierde abilitatea de a vedea cât de multe putem face, până acolo încât să nu mai facem pașii de credință în direcțiile noi.

Este incomod să depășești barierele familiarului și sunt riscuri, căci nu știm cum vor evolua lucrurile. Însă satisfacția, împlinirea și entuziasmul încurajării oamenilor noi, ideilor noi și ocaziilor noi ne fac indivizi mai profunzi, cu scopuri care‑i motivează. Nu ne vom atinge niciodată potențialul dacă nu suntem dispuși să ne extindem peste ceea ce credem că sunt limitele noastre.

Soțul meu, Peter, mi‑a povestit odată despre un bărbat care a învățat din nou să meargă la un centru de reabilitare fizică. Bărbatul făcea pași micuți târâți însă terapeutul a hotărât că putea face mai mult. Bărbatul a protestat; îi era frică că era imposibil și că va cădea. Însă, cu câte un terapeut de fiecare parte ajutându‑l să meargă mai repede și mai repede, și‑a dat seama că o putea face. Poate că nu și‑ar fi depășit niciodată zona de confort și nu ar fi progresat fără încurajarea și provocarea terapeutului.

Uneori și Domnul ne perturbă zona de confort și ne aduce provocări noi care să ne facă să trecem limitele situației noastre curente, pe care uneori le‑am pus noi înșine asupra noastră. Dacă ne depășim limitele, deși la început pare neliniștitor, descoperim ocazii noi, relații noi și că avem un potențial de care nici nu știam.