Când am fost copil am văzut de nenumărate ori la prieteni de-ai mei în acvariu acei peştişori aurii (Caraş auriu) şi mă întrebam mereu de ce doresc atâţia să ţină astfel de vietăţi mici şi neinteresante.

Apoi, într-o zi, pe când aveam vreo zece ani, am mers cu clasa la grădina botanică unde aveau şi un eleşteu cu peşti. Unul din peştii care mi-a atras atenţia era mare şi de culoare portocaliu intens.

– Ce fel de peşte este acesta? am întrebat-o pe doamna ghid.

– Este un caraş auriu, mi-a răspuns ea.

Am fost derutat.

– Nu sunt caraşii aurii mai micuţi? am întrebat eu cu un iz de sarcasm de copil de 9 ani.

– Deloc, a răspuns doamna. Caraşii pot să crească chiar mai mari decât aceştia. Depinde doar de mărimea mediului în care trăiesc.

Am băgat la cap această informaţie, hotărât să nu mai fiu niciodată atât de ignorant în ceea ce priveşte caraşii aurii, însă de abia după mulţi ani am ajuns să înţeleg morala acestei întâmplări.

De câte ori nu am fost şi eu precum un peştişor într-un acvariu? De câte ori nu m-am limitat pe mine însumi din cauza percepţiei pe care o aveam asupra lumii mele? Şi, mai rău, de câte ori nu i-am limitat, în mintea mea, şi pe alţii? De câte ori nu i-am catalogat pe unii ca fiind nesemnificativi sau neinteresanţi? Şi, de câte ori am omis să văd potenţialul altora de a progresa?

Cât de multe aş putea realiza eu dacă aş pune la o parte limitele mele preconcepute şi aş avea curajul să trec de limitele pe care eu însumi mi le-am pus? Şi ce s-ar întâmpla dacă i-aş muta şi pe ceilalţi din micuţul acvariu în oceanul nelimitat de posibilităţi oferite de Iisus?

Imaginează-ţi o lume plină de oameni cu o asemenea viziune, oameni care să creadă cu adevărat că, împreună cu Dumnezeu, totul este posibil.

Unii văd un zid și presupun că este capătul drumului. Alții când îl văd îl consideră doar începutul. – Angeline Trevena

Dacă te confrunți cu o nouă provocare, sau ești rugat să faci ceva ce nu ai mai făcut niciodată, să nu te temi să încerci. Ești mai capabil decât crezi, dar nu vei vedea asta decât dacă te provoci cu ceva mai mult. – Joyce Meyer (n. 1943) 

Dacă nu L‑ai primit încă pe Iisus și tot ce are El de oferit, o poți face chiar acum rugându‑te:

Iisus, doresc să Te cunosc personal și Te invit în inima mea. Îți mulțumesc că ai murit pentru mine, ca eu să fiu iertat de păcatele mele, să‑mi găsesc liniștea inimii și minții aici și acum și să primesc darul lui Dumnezeu al vieții veșnice. Amin.