Am fost întotdeauna impresionată de oamenii care pot ierta. La școală era copilul care nu răspundea când alții râdeau de felul lui mai ciudat de a fi și de fața lui plină de coșuri. Mai târziu, în viață, am învățat să iert când prietenul meu m‑a părăsit fără niciun motiv și fără nicio explicație. Apoi a urmat căsnicia, care îți oferă nenumărate situații să ierți și să fii iertat. Iar lucrul în echipă este o platformă bună pentru exersarea iertării.
Adevărul este că eu sunt destul de nepretențioasă și prefer în general să trăiesc și să las lucrurile să treacă, decât să mă bag în confruntări și să fiu ranchiunoasă. Dar aș putea să iert pe cineva care mi‑a omorât pe cineva drag? Sau dacă aș fi în închisoare ani de zile pe nedrept? Sau dacă războiul mi‑ar fi distrus casa și orașul, iar eu a trebuit să fug și să devin un refugiat – ca apoi să fiu privită cu suspiciune de toată lumea?
Nu știu.
Este bine de știut că mai există și oameni iertători pe lume, care pot fi un exemplu și o speranță. Începând cu Iisus și continuând cu misionarii și activiștii, cu părinții amish care au iertat și au ajutat familia celui care le‑a ucis copiii, 1 până la exemplele mai recente precum Părintele Boules George după cele două bombardamente din Tanta și Alexandria, Egipt, în care au murit 44 de creștini și mai bine de 100 au fost răniți în Duminica Floriilor 2017. Prin predica sa Părintele a exprimat iertare pentru cei care au ucis victimele și a făcut apel la credincioși să se roage pentru ei să vadă lumina și să ajungă să cunoască dragostea necondiționată a lui Dumnezeu. 2
Mă uimește mereu că pe lângă acești oameni cruzi care comit niște crime așa de oribile, mai există și oameni capabili de o iertare ce sfidează logica. Ura aduce ură, însă dragostea aduce dragoste, iar dragostea lui Dumnezeu are puterea de a începe un ciclu de iubire în locul morții.
Eu cred că acest proces începe cu pași mici de iertare în cadrul familiei sau în cadrul unui cerc de prieteni sau de colegi de lucru. La început poate părea ceva neimportant în comparație cu problemele majore cu care se confruntă omenirea, cu războaiele, cu luptele pe care le duc politicenii, etc. Însă exact așa începe, cu noi. Începe din viețile noastre personale și cu alegerile pe care noi le facem în fiecare zi.