„Atunci Petru i‑a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?» Iisus i‑a zis: «Eu nu‑ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte»” (Matei 18:21-22). Cu alte cuvinte, ar trebui să nu ne oprim din iertat.
Asta este dragoste! Iar Iisus nu vorbea doar despre iertarea iubitoare și răbdătoare a fraților, soțului/soției sau prietenilor apropiați, dar și a șefului poruncitor sau a colegului arogant, a subordonatului capricios și a vecinului arțăgos – a oricui, de fapt. Este contrar firii umane încât o asemenea răbdare iubitoare nu poate veni decât de la Dumnezeu Însuși.
Oare Dumnezeu nu te‑a iertat pe tine „de șapte ori câte șapte”? Nu te face să dorești să extinzi aceeași dragoste și milă și iertare și altora, încât și ei să ajungă să‑L cunoască pe El și iertarea Lui?
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4). „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; si să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici” (2 Timotei 2:24-25).
***
Multor oameni le este frică să ierte deoarece consideră că trebuie să‑și amintească răul, altfel nu vor învăța din el. Însă opusul este adevărat. Prin iertare, suntem eliberați de încătușarea emoțională pe care răul o are asupra noastră și putem învăța din asta. Prin puterea și inteligența inimii noastre, iertarea aduce înțelepciune, care lucrează mai eficient în acea situație. – David și Bruce McArthur, The Intelligent Heart, 1997
Când iert n‑ar trebui să iau cu mine niciun glonț. Ar trebui să‑mi golesc toate explozibilele, toate munițiile de mânie și de răzbunare. Ar trebui „să nu țin necaz” (Leviticul 19:17-18).
Nu pot să împlinesc această cerere. Mă depășește. S‑ar putea să spun câteva cuvinte de iertare, dar nu pot să arăt un cer albastru și strălucitor fără urmă de furtună.
Însă Domnul harului o poate face pentru mine. El îmi poate schimba vremea. El poate crea un climat nou. El poate „pune în mine un duh nou și statornic” (Psalmul 51:10) iar în această atmosferă nouă nu poate trăi nimic ce caută să otrăvească și să distrugă. Ranchiuna moare și răzbunarea lasă loc bunăvoinței, prezența puternică care își găsește căminul în inima nouă. – John Henry Jowett (1864-1923)