Sora mea mai mare, Sheila, a avut o mare influență în viața mea când eram eu mică. Ea m‑a învățat să cânt la chitară și obișnuia să compună dulci melodii de iubire și de speranță. Ea mi‑a arătat prin exemplul ei că rănile sufletului sunt precum rănile pielii – se vindecă în mod natural.
Apoi eu am observat că unii oameni se vindecă mai repede decât alții. Uneori oamenii țin de supărare până ajunge amărăciune. Lasă ca amintirile triste să le copleșească mintea și să le fure toată bucuria vieții. Este ca și cum te tot lovești unde ești lovit și de aceea nu se mai vindecă.
Așa s‑a întâmplat cu mine. Odată am avut o supărare împotriva cuiva și a durat câteva săptămâni, până când un prieten mi-a sugerat să las supărarea să treacă și să încep să mă rog pentru acea persoană. Mi‑a spus: „Dacă te rogi pentru el vei simți că‑ți trece supărarea”. Am urmat acel sfat și chiar așa s‑a întâmplat! Nici nu‑mi mai amintesc despre cine era vorba, sau ce a făcut să mă supere, dar îmi amintesc sfatul primit și l‑am urmat de mai multe ori de atunci încolo.
Sora mea a avut dreptate în ceea ce privește vindecarea rănilor, însă există o condiție: trebuie să iertăm și să uităm, și să „dăm drumul”. Indiferent de ce lucruri rele s‑au întâmplat, Dumnezeu poate lucra pentru binele nostru dacă îl iubim, avem încredere în El și îl urmăm.
Povestea lui Iosif din Biblie este o bună ilustrare în acest sens. El și‑a iertat frații că l‑au vândut sclav și a stat 13 ani în sclavie. În Geneza 50:20 el le spune: „Voi v‑ați gândit să‑mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr”.
Observă că și Dumnezeu iartă și uită! Evrei 8:12 spune: „Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu‑Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor”. Acest principiu este esența mesajului creștin. Asta a făcut Dumnezeu pentru noi când L‑a trimis pe Iisus să moară pentru păcatele noastre. Dacă dorim să‑L urmăm pe Iisus trebuie să primim iubirea și iertarea Lui, apoi să învățăm să iertam și să uităm – nu doar pentru binele altora, ci și pentru binele nostru!