Cu câțiva ani în urmă revista ContactS a publicat o serie specială despre ceea ce Pavel, în scrisorile sale către Galateni, a numit „roadele Duhului”. 1 Fiecare dar – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor – a fost prezentat într‑un număr aparte. Ne‑am dat seama apoi că nu am abordat conceptul de rod, de aceea acest număr al revistei va fi dedicat acestui subiect.
Biblia vorbește de multe ori despre fructe (roade) – cum ar fi măsline, struguri și smochine. Apoi există și situațiile în care cuvântul rod este folosit metaforic pentru a descrie faptele, rezultatele și realizările unei persoane.
În ultima Sa noapte de libertate cu ucenicii Săi, la Cina cea de Taină, Iisus i‑a îndemnat să aducă roade bune: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână”. 2 Cum poate aduce roade un creștin? În principiu dacă se dezvoltă să semene cu Iisus – cu alte cuvinte, dacă devine mai mult ca Iisus – și dacă răspândește Împărăția Sa pe pământ prin cuvinte și prin fapte.
Asta este o adevărată provocare, însă Iisus nu ne lasă singuri cu ea. Iisus este vița iar noi suntem mlădițele. Mlădițele își trag puterea, hrana, protecția și energia de la viță, iar noi, ca ucenici ai Săi, când suntem în legătură cu El, putem da dovadă de roade spirituale prin viața, caracterul și prioritățile noastre. Când petrecem timp cu Iisus și ne străduim să‑L cunoaștem mai bine, ajungem să semănăm cu El, scopul Lui devine scopul nostru și suntem motivați să ne punem credința în acțiune.