Am fost blocat într‑un ascensor! Intrasem în lift să merg în sus și s‑a oprit între etajele doi și trei. Când am văzut ce se întâmplase, m‑am rugat pentru siguranța mea. Am încercat să rămân calm, dar, dintr‑o dată, m-a cuprins neliniștea și am trecut de la rugăciune la îngrijorare. I‑am cerut Domnului pace sufletească, dar eram tot agitat. În acel spațiu închis am fost bombardat cu tot felul de gânduri, de la teama că voi fi blocat mult timp acolo, până la ideea că voi rămâne fără aer și mă voi sufoca.

Am încercat să deschid manual ușile liftului fiindcă auzisem de la cineva care a trecut printr‑o situație similară că dacă tragi de o manetă a liftului se deschid. Am căutat acea manetă, dar nu am găsit‑o. Am încercat să deschid ușile cu puterea mâinilor mele. Ușile din interior s‑au deschis, dar cele din exterior au rămas închise, cu excepția unei mici crăpături prin care am început să strig după ajutor. Am tot strigat cât am putut de tare, dar era duminică și nu erau oameni în preajmă. Nu era nimeni din personalul de pază. Nu era niciun portar. Niciun vecin nu era acasă. Totul era liniște. Și ca să facă lucrurile și mai rele, alarma liftului nu funcționa.

M‑am rugat cu disperare Domnului pentru calm și încredere și încetul cu încetul Domnul mi‑a umplut inima cu pacea Sa. Atunci m‑am rugat din nou, am apăsat unul dintre butoane și, în mod miraculos, ușile interioare s‑au închis, iar liftul s‑a pornit. Apoi m‑a dus la etajul potrivit. Ce ușurare!

O lecție importantă pe care am învățat‑o atunci a fost să rămân calm și să am încredere în Iisus. Într‑o astfel de situație te pot copleși foarte ușor îngrijorarea și nervozitatea, dar este important să nu dai curs gândurilor de teamă și de anxietate. Când am obținut acel calm interior de la Domnul, El mi‑a dat liniște sufletească și încredere, iar în cele din urmă liftul s‑a pornit din nou.

„Celui cu inima tare Tu‑i chezășluiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoie. De aceea nu ne temem, chiar dacă s‑ar zgudui pământul și s‑ar clătina munții în inima mărilor.” (Psalmul 46:1-2).