Scriitorul britanic Gilbert Keith Chesterton a scris o serie de povestioare despre un preot, Părintele Brown, cu înclinații de detectiv. Acest preot umil investighează cazuri de crimă dar își menține atitudinea compătimitoare și înțelegătoare față de cel vinovat.
Într‑un episod, Părintele Brown îi dă câteva sfaturi unui individ vinovat care urcase în turla bisericii. El i‑a spus: „Știi, poate fi periculos pentru cei care se urcă undeva sus. Și să te rogi de pe un loc mai înalt poate fi periculos. Oamenii buni care se lasă conduși de orgoliu încep să îi privească de sus pe alții și devin critici. Curând li se va părea normal să‑i minimalizeze verbal pe alții și chiar să accepte acte de violență. Însă smerenia este mama giganților, iar omul poate vedea lucruri mărețe chiar jos în vale, la locul potrivit”. 1 După aceea Părintele Brown îi spune bărbatului că ceea ce știe despre el poate rămâne confidențial, însă îi cere să urmeze calea căinței sincere și să se predea.
În această serie Părintele Brown este prezentat ca fiind un om smerit în viață și mulțumit să fie util acolo unde este. El nu are o mașină dar merge pe bicicletă mereu zâmbind. Dacă alții îl insultă nu se lasă ofensat, ci răspunde cu un compliment simplu la adresa persoanei sau menționează ceva pentru care ar putea fi amândoi recunoscători. El continuă să meargă mai departe cu ceea ce crede că trebuie să facă în fiecare zi.
Ochiul lui ager în rezolvarea cazurilor de crimă este antrenat și prin hobby-ul de a citi cărți polițiste. Unii încearcă să îl convingă să rămână strict la activitățile tradiționale ale unui preot. Pe acestea și le îndeplinește bine, însă știe în adâncul sufletului că i‑a fost destinat să se implice și în rezolvarea situațiilor serioase de crimă. Interesul său devine parte din vocația lui, chemarea lui, ceea ce îi permite să îndrepte anumite lucruri pe care le vede în neregulă în jurul lui. De asemenea, Părintele Brown se roagă ca situațiile neregulă să fie descoperite. Șeful poliției dezagreează implicarea părintelui în investigațiile sale, însă, fiindcă Părintele Brown nu caută să își atribuie meritul pentru rezolvarea misterelor, se dovedește în repetate rânduri să fie indispensabil.
Dumnezeu avea în minte un loc și un scop anume pentru fiecare dintre noi atunci când ne‑a creat. Poate ne‑am simți mai împliniți în viață dacă am putea învăța să facem ce putem mai bine în situația noastră, indiferent unde ne‑am afla pe cărarea vieții.
Nu este greșit să dorim să fim cât mai buni în ceea ce facem și să fim recunoscuți pentru asta, însă dacă ne minimalizăm locul nostru în viață și tânjim după o poziție mai proeminentă, aceasta ne poate descuraja și nemulțumi. Există mulți indivizi care excelează în poziții de mare utilitate sau proeminență. Însă mulți dintre noi umplem locuri în viață care ar fi considerate mai obișnuite și de rând. Cu toate acestea, fiecăruia dintre noi i‑au fost date calități ascunse de mare valoare care pot fi dezvoltate în situația curentă în care ne aflăm. Iar când ne acceptăm situația și facem tot ce putem în această situație, atunci observăm adesea că ne dezvoltăm aceste talente ascunse sau inactive, pe care apoi le putem folosi pentru a‑i ajuta pe alții. Iar acest lucru ne aduce în schimb mulțumire de sine și împlinire.
Unii oameni știu exact din tinerețe ce vor să facă și cine vor să devină. Însă mult mai mulți sunt cei care trebuie să își descopere drumul, să își aleagă o profesie și adesea să înceapă cu pași mici și să învețe pe parcurs. Presiunea anturajului, cultura acestei lumi și mintea umană pot conlucra și face să ne subestimăm locul și poziția atunci când este ceva mai obișnuit și comun. Însă niciun loc și nicio poziție nu este cu adevărat comună și obișnuită dacă este locul și poziția pe care Dumnezeu le‑a hărăzit pentru noi și acolo unde El a plănuit să ne dezvoltăm calitățile noastre unice. 2
Biblia are mulți oameni care s‑au ridicat din rândurile obscurității și din locuri obișnuite și au ajuns persoane cheie – spre exemplu: slujnica lui Naaman, care i‑a menționat stăpânului ei unde să fie vindecat de lepră 3 și puștiul care I‑a dat lui Iisus prânzul său, pe care El l‑a înmulțit ca să hrănească 5000 de oameni. 4
Poate că locul nostru în viață nu are multe avantaje financiare, sau nu este o poziție în lumina reflectoarelor, însă devine un loc foarte special și foarte satisfăcător dacă punem pe primul loc valorile principale – să‑L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și mintea noastră și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. 5 Oriunde ne pune El în lumea asta și pentru orice perioadă de timp, noi acceptăm și învățăm să ne facem treaba bine. Așa a făcut Părintele Brown.