În timp ce maşina şerpuia tot mai sus eu mă gândeam dacă casa prietenilor noştri era oare clădită chiar în vârful muntelui. Până ce eu, sora mea şi cei doi prieteni ai noştri am ajuns la destinaţie se lăsase întunericul, însă şi pe întuneric muntele părea viu.

Prietenul nostru ne-a dus la nişte scări întunecate şi instabile până la un balcon de unde am putut admira panorama. Înaintea noastră era cea mai frumoasă privelişte a oraşului Iskenderun, din sudul Turciei. Lumini licărind în toate culorile marcau ţărmul Mediteranei, ca şi cum un înger ar fi luat stelele cu polonicul şi l-ar fi împrăştiat în întuneric.

Şi chiar mai bună decât astea era liniştea.

Dimineaţa următoare m-am trezit cu ciripitul păsărelelor şi briza blândă prin fereastra mea. Prietenul nostru ne-a dus la un mic dejun tradiţional al oraşului: brânză de capră, cârnaţi prăjiţi, ardei prăjiţi, măsline condimentate – totul foarte proaspăt. Ne-am aşezat cu picioarele întinse; un pârâu curgea printre pini pe lângă masa noastră.

Doi băieţi cu cămăşile băgate pe jumătate în pantaloni şi cu obrajii mânjiţi de fructe ne-au vândut o pungă de prune. Aveau cele mai dulci zâmbete şi arătau de parcă şi-au petrecut fiecare zi jucându-se în soare şi parcurgând cărările pădurii. Am intrat în vorbă cu ei şi i-am văzut cum s-au luminat la faţă şi au zâmbit.

Am petrecut doar o săptămână la casa de pe munte, dar mi-aş fi dorit să fi putut fura acea linişte şi să o duc cu mine acasă.

Întinsă în iarba înaltă şi lăsând buburuzele să mi se urce pe degete mă gândeam că şi Iisus a avut nevoie să se distanţeze de munca Sa şi de agitaţia din jurul Său ca să facă legătura cu Tatăl Său. Adesea, se pare, El reuşea să se retragă singur într-un loc liniştit 1 dar îmi imaginez că erau şi situaţii când asta nu era posibil şi trebuia să-şi găsească „refugiul muntelui” în spirit.

Este situaţia mai diferită acum? După mii de ani lumea nu este mai puţin haotică sau stresantă şi cu toţii avem momentele noastre de greutăţi. Credinţa şi răbdarea noastră sunt testate. Uneori nu mai putem rezista. Eşuăm. Greşim.

Totuşi alegerea este a noastră: să rămânem în vale sau să revenim pe munte în spirit. Unii oameni se resemnează cu zilele mohorâte ale vieţii, dar eu, după ce am gustat raiul, voi alege muntele!


  1. Marcu 1:35; 6-:46-47; Luca 5:15; 6:12