Pentru mulți dintre noi Crăciunul implică rememorarea poveștii nașterii lui Iisus, fie prin scenete cu primul Crăciun, citind povestea din Biblie sau cântând minunate colinde. Sărbătorind Crăciunul ne amintim povestea din care provine această sărbătoare.
Când citim despre păstorii, magii, staulul și steaua, ne arată diferite aspecte ale nașterii Mântuitorului. Privind contextul în care a avut loc nașterea lui Iisus, aflăm că există consemnate în Vechiul Testament câteva lucruri care se regăsesc în relatările din Evanghelii despre Nașterea Domnului. Observând aceste legături ne ajută să înțelegem și să apreciem cât a muncit Dumnezeu să‑și ducă la îndeplinire planul pentru mântuirea noastră.
Unul dintre aceste lucruri este relatarea despre felul în care Maria a fost anunțată că a fost aleasă să fie mama Fiului lui Dumnezeu.1 Maria era logodită cu Iosif, ceea ce însemna că legal era considerată deja ca și căsătorită cu el, deși nu avusese încă loc ceremonia de căsătorie iar căsătoria nu fusese consumată. Luca menționează de două ori în evanghelia sa că Maria era virgină.
Îngerul Gabriel îi face Mariei acest anunț uluitor:
„Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia îi vei pune numele Iisus, El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit”.2
Cu șase luni înainte același înger îi apare lui Zaharia, soțul verișoarei Mariei, Elisabeta, în timp ce el era în templu la Ierusalim, și îl anunță că Elisabeta va avea un copil. Gabriel îi spune lui Zaharia:
„El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Dumnului un norod bine pregătit pentru El”.3
Ambele anunțuri au fost făcute de un mesager angelic; ambele explică că acești fii se vor naște în situații care necesită intervenția divină, deoarece Maria era virgină iar Elisabeta bătrână și stearpă.
Mariei i s‑a spus să‑și numească fiul Iisus; Zaharia a fost instruit să‑și numească fiul Ioan.4 Zaharia a fost tulburat și temător la vederea îngerului; la fel și Maria. Amândoura li s‑a spus să nu se teamă.
Ambele nașteri, atât cea a lui Ioan Botezătorul, cât și cea a lui Iisus, urmează modelul istorisirilor din Vechiul Testament despre nașterea lui Ismael, Isaac și Samson. Dintre asemănări sunt: mesagerul divin (sau chiar Dumnezeu însuși); teama, uimirea, sau închinarea în fața îngerului sau a mesagerului; mesajul divin; obiecție că lucrul respectiv nu se putea întâmpla sau cererea unui semn; și primirea unui semn.
Acest tipar poate fi regăsit în povestea lui Agar, mama lui Ismael, când a fost găsită de înger în deșert. Îngerul a strigat‑o pe nume, spunându‑i: „Agar, unde te duci?” Apoi i‑a spus: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu căruia îi vei pune numele Ismael… și el va locui în fața tuturor fraților lui”.5
O situație similată se vede și în povestea cu Avram și soția lui, Sara, care era stearpă. Dumnezeu i‑a apărut lui Avram, care avea 99 de ani, și l‑a anunțat că într‑un an îi va da un fiu. I‑a spus să‑l numească Isaac, iar Dumnezeu va face legământul Său cu Isaac și seminția lui. 6
Un alt aspect al acestei povestiri care merită menționat este miracolul prin care aceste femei rămân însărcinate. Sara și Elisabeta erau amândouă sterpe și bătrâne. Niciuna din ele nu ar fi putut rămâne însărcinată fără intervenția directă a lui Dumnezeu. Fiecare cuplu a primit fiul miraculos așa cum spusese Dumnezeu.
Cu Maria a fost diferit. Ea era virgină. Deși am observat puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu în aceste precedente nașteri miraculoase, nu există în Vechiul Testament exemplu de femeie care să fi rămas însărcinată fără să fi fost cu un bărbat. Deși Sara și Elisabeta și‑au depărșit vârsta și infertilitatea prin miracolul lui Dumnezeu, sarcina Mariei a necesitat o manifestare complet nouă a puterii de creație a lui Dumnezeu.
Maria l‑a întrebat pe înger cum de era posibil așa ceva, iar îngerul i‑a spus: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”.7
Spre deosebire de impedimentele fizice cu infertilitatea și vârsta, această sarcină urma să fie ceva complet nou, un act de creație unic, realizat de Dumnezeu.
Un alt exemplu al felului în care se regăsește Vechiul Testament în Nașterea Domnului este felul cum Maria a fost anunțată de înger, ceea ce seamănă cu felul în care, cu o mie de ani în urmă, profetul Natan îl anunță pe Regele David despre urmașul său. Această profeție este fundamentul pe care se baza Israelul să aștepte pe mesia. O parte din profeția lui Natan afirmă: „El va zidi numelui Meu o casă și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui. Eu voi fi Tatăl și el îmi va fi fiu. Și casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie”.8
Speranța și așteptările poporului evreu în vremea nașterii lui Iisus erau pentru un mesia – un om normal – care să fie uns de Dumnezeu și să se ridice în Israel ca rege și lider. Nu se așteptau ca acest mesia să fie Fiul lui Dumnezeu.
Însă îngerul Gabriel, folosind termeni asemănători cu cei ai profetului Natan, spune că fiul Mariei va fi important, că Dumnezeu îi va da tronul lui David pentru totdeauna, că împărăția lui va fi fără sfârșit și, cel mai important, că va fi numit Fiul Celui Preaînalt.9
În aceste câteva exemple de asemănări între povestea nașterii lui Iisus și alte evenimente relatate în Vechiul Testament vedem conexiuni care indică către minunatul miracol al iubirii lui Dumnezeu pentru noi și munca Lui de-a lungul istoriei să aducă mântuire oamenilor. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a intrat în lumea aceasta ca dar de iubire de la Dumnezeu însuși.
Viața, moartea și învierea Sa au făcut posibil pentru noi să fim iertați de păcatele noastre și să avem o legătură cu Dumnezeu într‑un mod mai personal și mai intim. Prin darul lui Dumnezeu pentru omenire putem găsi și noi bucuria de a fi copii ai lui Dumnezeu, să trăim cu El pentru totdeauna – cel mai mare și mai durabil dar dintre toate.