În copilărie am auzit de multe ori expresia „Rugăciunea nu este doar de umplutură, rugăciunea este esențială”. Gândeam că orice situație poate fi rezolvată cu rugăciune sinceră. Când tata ne-a spus că un prieten de familie, pe nume Jim, fusese diagnosticat cu cancer, eu, o fetiță de nouă ani, m‑am gândit să mă rog cu atâta ardoare pentru el încât să fie vindecat. Jim avea o soție și trei copii de școală primară și gândeam că Dumnezeu nu ar fi atât de crud încât să‑l ia de lângă atâția oameni care depindeau de el. Petreceam în fiecare zi 10 minute rugându‑mă pentru Jim. La început erau ceva semne încurajatoare că rugăciunile mele ar fi fost auzite. Tumoarea se micșora iar el se simțea mai în putere. Rugăciunile mele funcționau!
Însă după șase luni lucrurile au luat o întorsătură înspre rău. Cancerul i s‑a răspândit și la alte organe, iar pronosticul doctorului era sumbru. Am început să mă întreb dacă nu cumva nu m‑am rugat îndeajuns. Oare să nu fi revendicat destule versete biblice? M‑am rugat și cu mai multă disperare. Într‑o zi tata m‑a luat deoparte să‑mi spună ceva despre Jim. După durerea care i se putea vedea în ochi m‑am așteptat la ceva rău. „Jim a murit acum câteva zile” mi‑a spus el încet. Am izbucnit în lacrimi. „Dar tati, m‑am rugat! M‑am rugat cât de puternic am putut!” Tata m‑a privit compătimitor. „Nu este vina nimănui. Însă Dumnezeu are un plan. Doar El știe de ce.”
Însă acea explicație nu a fost suficientă pentru mine. Dacă Dumnezeu este dragoste, cum ar putea să ia un soț și un tată de lângă cei care au nevoie de el? De ce nu a răspuns Dumnezeu la rugăciunile noastre sincere? Ce rost mai avea să te rogi dacă astfel nu repari lucruri? Tata a văzut întrebările din ochii mei. „Rugăciunea nu este o baghetă magică care rezolvă toate problemele. Tu i‑ai spus lui Dumnezeu despre Jim, însă Dumnezeu știe mai bine decât noi. Trebuie să ai încredere în El”.
Pe măsură ce am crescut am început să înțeleg că nu pot folosi rugăciunea și credința să repar într‑o clipă orice, încât viața să se potrivească cu percepția mea despre ce ar fi cel mai bine. Dumnezeu vede trecutul, prezentul și viitorul deci eu, cu percepția mea umană limitată, nu voi înțelege întotdeauna modul cum lucrează El în viețile oamenilor. Într‑o bună zi, în Rai, voi putea vedea planul din spatele tuturor tragediilor și frustrărilor aparent fără sens ale vieții. Până atunci trebuie să pun deoparte dorința mea pentru certitudine și soluții ușoare, și să am încredere în Singurul care știe toate răspunsurile.