Luna decembrie este o lună de lucruri în plus. Este de obicei în plus de lucru acasă, mai mulţi musafiri şi mai multe cheltuieli. Majoritatea dintre noi primim mai mult liber de la şcoală sau de la serviciu. Majoritatea bisericilor văd mai mulţi oameni în sălile lor. Activităţile de caritate primesc mai multe donaţii, chiar mai mulţi voluntari. Poate chiar mâncăm şi bem în plus luna aceasta şi ca rezultat punem şi nişte kilograme în plus.
Dar există, bineînţeles, şi ceva mai mult – extraordinarul dar al lui Dumnezeu. Ni-L putem imagina pe Dumnezeu, cu două mii de ani în urmă, privind în jos la oamenii de pe pământ şi gândindu-se: Se pare că ei nu înţeleg. I-am călăuzit şi le-am dat tot felul de instrucţiuni, dar uită ce rău au ajuns lucrurile! Uită cât egoism şi câtă mizerie! Trebuie să fac ceva în plus pentru ei… Le voi trimite pe Fiul Meu. El le va arăta dragostea Mea în acţiune; El va merge până la capăt de dragul lor.
Şi astfel, în cea mai normală situaţie dar în cele mai extraordinare circumstanţe, un bebeluş foarte special s-a născut. Dumnezeu şi-a arătat dragostea iar relaţia noastră cu El a luat o nouă turnură.
Ce salvator extraordinar: „El [Fiul] este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea”. 1 El a venit ca să ne ajute să ne împăcăm cu Dumnezeu şi unii cu alţii. 2 „Căci Dumnezeu a vrut… să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui”. 3
Apostolul Ioan povesteşte despre ucenicii lui Iisus care erau descurajaţi şi confuzi după crucificarea Lui şi au stat o vreme în interior cu uşile bine închise. În mod miraculor, Iisus cel înviat a apărut în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 4 Acceaşi pace ne este promisă şi nouă, dacă Îl lăsăm în inima noastră.
Luna decembrie ar putea fi o lună mai aglomerată, dar este şi luna în care sărbătorim naşterea lui Iisus. Să nu lăsăm ca acest moment din an să treacă pe lângă noi fără să petrecem câteva clipe speciale în prezenţa Celui care îl face atât de extraordinar.
„Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” 5