Când l‑am văzut prima oară pe stradă am fost tentat să îmi întorc privirea. Era urât, murdar și cerșea. Poate dacă priveam în altă parte ar fi trecut pe lângă mine și nu aș fi avut de‑a face cu el.
Avusesem o zi cam proastă. Locuiam pe atunci în Franța și încercam să strâng fonduri pentru un proiect misionar prin vânzarea de cărți la un stand din piață, însă până atunci, după lungi ore de stat în soarele arzător, vândusem doar câteva bucăți. Era cu siguranță una din acele zile.
Nu aveam altceva de făcut așa că l‑am urmărit pe om mergând pe stradă. Nimeni nu îi dădea nimic și părea complet pierdut.
Apoi am auzit o voce ușoară în inima mea. De ce nu îi dai tu ceva?
Dar am atât de puțin, am protestat eu.
Ai cu mult mai mult decât el, nu‑i așa?
Dintr‑o dată mi‑a venit o idee.
Bine. Dacă cumpără cineva de la mine până se întoarce îi voi da lui comisionul meu.
Gândeam că este o mișcare bună. Nu știam ce va crede Domnul despre propunerea mea, dar știam că El ia în serios promisiunile noastre. Am așteptat să văd dacă se întâmplă ceva.
Apoi a apărut un bărbat la standul meu și m‑a întrebat ce făceam. S‑a uitat la cărți și a ridicat‑o pe cea mai mică, cu prețul de 5 euro.
„O iau pe aceasta”, spuse el și îmi întinse o bancnotă de 10 euro.
„Păstrează restul”, spuse el zâmbind. „Dumnezeu să te binecuvânteze!” și plecă.
Dintr‑o dată mi‑am amintit de înțelegerea cu Dumnezeu.
Cerșetorul chiar trecea pe lângă standul meu. I‑am întins bancnota zâmbind.
Cerșetorul privi înmărmurit. „Este pentru mine?” întrebă cu voce răgușită.
„Da, cred că Dumnezeu dorește ca tu să ai acești bani!” Dintr‑o dată i s‑a luminat fața. A luat banii cu mâna tremurândă și mi‑a mulțumit cu tot sufletul. Apoi a plecat.
Eu am văzut murdăria și sărăcia. Dumnezeu a văzut altceva. El a văzut o ființă umană.