Crăciunul sărbătoreşte cea mai importantă naştere din întreaga istorie a omenirii, atunci când Creatorul universului a intrat în lumea noastră în trup uman atât ca Dumnezeu cât şi ca om, prin Iisus. Un înger a apărut să anunţe naşterea lui Iisus câtorva păstori care îşi păzeau oile în timpul nopţii. „Îngerul le‑a zis: ‚Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s‑a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul’ ”.1
Gândindu‑mă la aceasta mi‑am amintit de un alt eveniment care a avut loc cu câteva zile după aceea. Când părinţii L‑au prezentat pe Iisus la templu, conform cu legea mozaică, s‑au întâlnit cu un bătrân care primise o promisiune personală de la Dumnezeu. Numele acestuia era Simeon, iar Dumnezeu îi spusese că nu va muri până ce nu îl va vedea pe Mesia. Când Simeon a văzut bebeluşul Iisus L‑a luat în braţe, a mulţumit lui Dumnezeu şi a spus: „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.”2
Ambele declaraţii ne arată clar că Iisus a venit să aducă mântuirea „tuturor oamenilor” – oricui va crede în El, indiferent de rasă, religie, trecut sau orice altceva. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”.3
„Oricine crede”. Mântuirea este darul lui Dumnezeu de Crăciun pentru tine şi pentru mine.