Biblia ne spune să ne iubim aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine. Dar cum este să îl lăsăm pe aproapele nostru să ne iubească pe noi așa cum se iubește pe sine?

Lucrul acesta este dificil pentru mulți dintre noi. Ne concentrăm să învățăm să dăruim cu mână largă, dar câți dintre noi știm să primim fără obligații? Ne dăm seama că atunci când ne recunoaștem limitările și suntem deschiși să primim gesturi de bunătate de la alții este și asta o formă prin care îi iubim pe alții? Ce ne face să nu primim ajutorul altora? Probabil pentru că este umilitor. Poate că suntem mândri de independența noastră sau nu dorim să rămânem îndatorați cuiva. Poate simțim că nu merităm acea faptă de bunătate ce ni se face.

Odată, învățam să cos petece. Am desenat un pătrat pe un material și am vrut să îl fac o geantă. Am rugat o prietenă care era croitoreasă să‑mi facă geanta. A ieșit foarte frumoasă. Ce gest minunat de iubire! Am tot întrebat‑o cât mă costă iar ea a insistat că este gratis. Probabil că am devenit supărătoare fiindcă după vreo cinci refuzuri să îmi ia bani mi‑a spus frustrată: „Nu poți să lași pe cineva să facă ceva frumos pentru tine?” Atunci mi‑am dat seama că nu învățasem cum să accept ca alții să mă ajute pe mine.

Este, de asemenea, frumos să primești complimente, dar este mai greu să accepți complimentul grațios, fără proteste de genul: „Nu, n‑a fost nimic!” Atunci celălalt se simte obligat să insiste să‑ți arate apreciere – și tot așa. Mai bine răspunzi simplu cu „Mulțumesc! Mă bucur să ajut” sau „Mulțumesc, este foarte amabil din partea ta să spui asta”. Îi facem pe ei fericiți că ne‑au făcut pe noi fericiți. Este o situație cu dublu câștig.

Am descoperit că majorității oamenilor le place să se simtă folositori și să fie apreciați. Sunt sinceri atunci când spun: „Cu ce te pot ajuta?” . O astfel de ofertă este dovada încrederii ce vine dintr‑o prietenie adevărată și astfel se clădește o comunitate.

Vecinul meu crește găini și se bucură să îmi dea și mie câteva ouă când trec pe la el. El este cam singur și probabil că ouăle sunt felul lui de a începe o conversație. Și i se luminează fața când îi mulțumesc.

Iisus ne‑a învățat că este mai binecuvântat să dăruiești decât să primești (Fapte 20:35). Dar pentru cineva care dăruiește, trebuie să fie și cineva care să primească. Hai să învățăm să fim din amândouă.