Erau odată trei bărbați, oficiali la curtea unui rege foarte puternic. Acești bărbați erau respectați și considerați înțelepți printre cei din cercul lor.
Într‑o zi regele a decis să facă o statuie masivă din aur care să‑l reprezinte pe el și a cerut tuturor să se închine acestei statui. Să fie mai motivant, a decretat că oricine nu se închina statuii să fie aruncat de viu într‑un cuptor aprins.
Însă cei trei bărbați credeau în Dumnezeu și știau să nu se închine la nimeni decât Lui. Deci, când a venit timpul să se închine, ei au refuzat.
Regele furios i‑a întrebat: „Știți că dacă refuzați să vă închinați vă voi arunca în cuptorul aprins? Veți muri!”
Unul dintre ei i‑a răspuns: „Știm că ne vei arunca în foc. Și știm că Dumnezeul nostru ne poate scăpa de la moarte. Dar chiar de nu, tot nu ne vom închina statuii tale din aur”.
Poate recunoști că aceasta este povestea din Daniel capitolul trei despre Șadrac, Meșac și Abed-Nego și atunci probabil că știi cum se termină. Regele a încălzit de șapte ori mai tare cuptorul, iar cei trei bărbați au fost aruncați înăuntru. Dar apoi a putut să‑i vadă umblând prin foc, împreună cu un al patrulea, pe care l‑a descris ca fiind „un fiu de dumnezeu”. Atunci le‑a poruncit să iasă afară și a descoperit că nu erau arși deloc, nici pe trup și nici hainele lor. Nici măcar nu miroseau a fum!
Regele Nebucadnețar a spus atunci: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego” (Daniel 3:28) și i‑a promovat pe cei trei (Daniel 3:30).
Aceasta este una dintre poveștile biblice preferate de creștini de secole, însă partea pe care eu o consider mai puternică este expresia dar chiar de nu (Daniel 3:18).
De multe ori ne lipsește această încredere absolută în Dumnezeu. Ne așteptăm la multe din partea Lui și bineînțeles că ar trebui să‑L chemăm în ajutor și să ne punem încrederea în promisiunile Sale din Biblie. Iar când îi cerem lui Dumnezeu să facă ceva, de obicei vedem răspunsurile la rugăciunile noastre așa cum am sperat. Însă credința noastră n‑ar trebui să depindă de faptul că El ar face ceea ce noi considerăm că ar trebui să facă. Noi nu vedem imaginea de ansamblu.
Dar chiar de nu…
Avem tendința să‑L punem pe Dumnezeu într‑o cutie, iar apoi să ne auto-convingem că El n‑ar face nimic din ce ar perturba planurile noastre. Ca și cum Dumnezeu ar fi propriul nostru magician, care face să apară lucruri minunate pentru noi, apoi se duce înapoi la locul Lui. Însă Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost dispuși să moară arși dacă Dumnezeu ar fi ales să nu‑i salveze, acceptând că și lucrul acesta ar fi putut fi voia lui Dumnezeu! Știau că Dumnezeu putea să‑i salveze însă credința lor nu depindea de ceea ce avea să facă Dumnezeu. Credința lor era în El, indiferent de circumstanțe sau de deznodământ.
Aceasta este adevărata credință. Noi știm din adevărul Bibliei că Dumnezeu dorește să ne vindece, să ne dea cele necesare și să avem o viață plină și abundentă. Și de multe ori El face asta, iar noi ne putem număra binecuvântările.
Dar chiar de nu, El este Dumnezeu și are un motiv pentru toate. Să ai încredere că El le face pe toate bine.