Cu câteva luni în urmă, într‑o sâmbătă înăbușitoare, familia noastră a mers la mult anticipatul parc tematic. Adolescenții noștri, nedescurajați de căldură sau de mulțimea de oameni, așteptau cu nerăbdare o zi de aventuri pe montagne russe și alte experiențe pline de adrenalină, și cum am intrat în parc s‑au dus la cel mai mare și cu bucle montagne russe.

După ce am așteptat mai bine de jumătate de oră la rând, am ajuns și noi în vagonet, legați bine și am trecut de punctul fără de întoarcere. Vagonetul a urcat până la 52 m înălțime, apoi a plonjat, a făcut o buclă în față, apoi pe spate, cu o viteză de 100 km/h. Pentru mine nu era distractiv deloc. Am încercat să‑mi țin sub control panica și viziunea morții, fiindcă ceilalți din familie strigau de entuziasm. După cele două minute de groază am tras la docuri. Nu pot spune cât de fericită am fost să ies din acel vagonet!

Deși nu agreez montagne russe-urile, nu pot să nu observ că viața este ca o cursă cu urcușuri și coborâșuri. Multe se pot schimba într‑o clipă, iar noi avem atât de puțin control. Iată câteva lucruri pe care le‑am învățat din cursa vieții mele:

Eu nu sunt în control.

Există răsturnări și plonjări pe care nu le pot anticipa și urcușuri pe care nu le pot prevedea. Nu pot forța deznodământul sau determina alegerile celorlalți. Nu pot controla decât atitudinea și faptele mele.

Deschide ochii.

Eu mi‑am ținut ochii închiși pe aproape întreaga cursă cu montagne russe-ul. Bineînțeles că nu m‑a ajutat să fiu mai puțin speriată. Uneori, în viață, ne închidem ochii și refuzăm să vedem aventura din cauza fricii, încăpățânării sau chiar a lenei noastre. Trebuie să ne deschidem ochii.

Îmbrățișează haosul.

Viața nu se simte întotdeauna ca un montagne russe. Uneori este precum o cursă cu trenulețul pentru copii – predictibilă, în siguranță și ușoară. Mie îmi place rutina, iubesc predictibilitatea. Dar dacă privesc în urmă îmi este clar că haosul, atunci când am fost aruncată în necunoscut, a dat naștere la cele mai bogate momente ale aventurii vieții mele. Să lași mereu loc pentru noi descoperiri.

Ai încredere în cursă.

Montagne russe-urile nu sunt făcute la întâmplare de cineva cu un ciocan și un pumn de cuie. Ele implică precizii extreme și îndemânare la fiecare etapă de construcție. Ecuații riguroase, scenarii și teste sunt făcute pentru a asigura siguranța cursei, fiecare operator primește un instructaj strict și se fac controale periodice detaliate de mentenanță. Cursa este sigură chiar și atunci când nu se simte sigură. Iar în ceea ce privește buclele, plonjările și răsucirile din viața mea, Dumnezeu mi‑a dovedit de nenumărate ori că este bun. El este de încredere. El este credincios. Când ne încredem în El, suntem în siguranță.

Cred că ți‑am dat patru motive bune să mergi pe un montagne russe! Și, de asemenea, să te bucuri de cursa vieții tale!