În calitate de creştini noi nu suntem scutiţi de dificultăţile vieţii, deşi unii ar crede că ar trebui să fim. Dacă trăim cu ideea că credinţa noastră ar trebui să ne ferească de probleme, de greutăţi şi de suferinţă, atunci când lucrurile nu merg bine poate duce la ceva de genul – complexul martiriului, până când începem să ne întrebăm Oare mie îmi este dat ce e mai greu?

Dacă te simţi aşa ţi-ar prinde bine să te uiţi în jur la alţi oameni, atât credincioşi cât şi necredincioşi, să vezi ce au şi ei de îndurat. S-ar putea să descoperi că unii o duc mai bine ca tine din punct de vedere fizic, însă există şi mulţi care o duc mai rău din anumite puncte de vedere foarte importante, cum ar fi să le lipsească lucruri absolut necesare traiului.

Deşi creştinii fac faţă la aceleaşi greutăţi fizice ca şi alţii şi au la rândul lor multe probleme, cel puţin noi putem, în mare parte, să înţelegem din Cuvântul lui Dumnezeu că există un motiv bine întemeiat pentru aceste dificultăţi, un scop divin care lucrează prin ele. Chiar şi atunci când nu vedem nici un bine care să rezulte imediat din necazurile noastre, ele pot să ne înveţe şi să ne întărească. Chiar şi numai acest lucru poate face ca dificultăţile să fie mai uşor de suportat.

Unii oameni se chinuiesc ani la rând cu vreo boală, sau cu un şef dificil, sau cu slujba pe care o urăsc. Alţii, atât creştini cât şi necreştini, sunt ridiculizaţi sau respinşi de alţii, sau chiar persecutaţi în mod direct pentru ceea ce susţin. Noi, creştinii, înţelegem de obicei cum ne ajută greutăţile noastre, însă necreştinii nu au alinarea unui Mântuitor care să-i poată ajuta să înţeleagă de ce suferă. Poate că avem şi noi multe dificultăţi, însă vieţile noastre par probabil mai uşoare pentru mulţi dintre cei care fac faţă vieţii fără sentimentul de siguranţă şi de scop pe care noi îl avem prin credinţă.

Noi învăţăm şi progresăm prin necazuri. Eforturile noastre ne învaţă cum să avem mai multă răbdare, cum să rezistăm, cum să ne bazăm pe promisiunile lui Dumnezeu şi cum să „[suferim greutăţile] ca un bun ostaş al lui Hristos”[2 Timotei 2:3]– nu doar pentru o zi, sau pentru o săptămână, sau pentru o lună, ci pentru poate multe luni sau chiar ani la rând.

Biblia ne spune: „Ferice de cel ce rabdă ispita”.[Iacov 1:12] „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”.[Evrei 10:36]

Pavel a mers până acolo încât să ne spună să „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea”.[Romani 5:3-4]

Poate că uneori avem perioade prelungite în care nu ne putem ghida după ceea ce simţim deoarece lucrurile merg prost şi ne simţim prost, dar tocmai atunci trebuie să ne bazăm pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, că El ne iubeşte şi că are grijă de noi, indiferent de cum ne simţim. Chiar şi atunci când ni se pare că totul este împotriva noastră sau că merge prost, putem avea încredere că, în final, binele va triumfa iar Iisus va fi victorios.