Ziua mea începe în mod inevitabil cu plimbarea cățelușei mele, o activitate care este pe lista ei de priorități. Avem un traseu regulat care ne ia cam 10 minute.
Într‑o dimineață călduroasă de iulie, eram pe punctul de a pleca când mi‑am amintit că nu mai aveam portocale, așa că m‑am hotărât să schimb traseul și să merg la mănăstirea ordinului Carmelit care este într‑un loc mai retras pe vârful unui deal. Mănăstirea vinde portocale cu doi dolari punga.
Mergând pe drumul șerpuit prin livada de portocali, am observat un semn cu litere cam șterse care spunea: „Rugăciunea nu este altceva decât să fii în termeni de prietenie cu Dumnezeu. – Tereza de Ávila”.
Eram cu toată inima de acord cu frumosul mesaj și mi‑am cumpărat punga de portocale.
La scurt timp după aceea, cu câinele hrănit și sucul de portocale făcut, eram pregătit pentru timpul meu de devoțiune de dimineață. Mi‑am deschis cartea de devoțiune și mi‑au căzut ochii pe titlul capitolului: „Rugăciunea în ascultare este prietenie cu Dumnezeu”. Aceasta mi‑a atras atenția!
Să fie o coincidență? Nu cred. Îl știu pe Dumnezeu de suficient de mult timp încât să îmi dau seama că încearcă să îmi spună ceva. M‑a făcut să observ semnul de la mănăstire fiindcă se potrivea cu ceea ce dorea să îmi spună în ziua aceea.
Iar aceasta nu este prima zi în care Dumnezeu începe să‑mi vorbească dintr‑o dată, aleatoriu, pe un anumit subiect. El mi‑a mai dat diverse impresii și mi s‑au mai întâmplat diferite lucruri în ultima vreme. Iar astăzi nu a fost decât puțin mai multă clarificare.
Ce am învățat din această călătorie? Printre altele, că acea nevoie interioară pe care o simțim cu toții, acel sentiment de singurătate care este satisfăcut parțial de compania altor oameni, nu este pe deplin satisfăcut decât de relația cu Dumnezeu.
Prietenia înseamnă să te identifici cu cineva prin gândire și sentimente, iar pe măsură ce ne dezvoltăm și relația cu Dumnezeu prin ascultare, comunicare și interacțiune, putem avea cu adevărat o relație de prietenie cu Dumnezeu.
Putem alege să fim copii ai lui Dumnezeu și totuși să trăim distanțați de Dumnezeu în inimile noastre. Pe de altă parte, putem alege să avem cel mai strâns parteneriat cu El, în care să știm ce gândește, ce crede, cum acționează și ce este important pentru El. În această situație intimă descoperim cât de apropiat dorește El să fie de noi. – Theresa Dedmon