Anul trecut, în preajma Crăciunului, o prietenă evreică mi‑a trimis o fotografie cu Israelul, cu un ansamblu, montat în aer liber, de trei simboluri reprezentând cele trei principale religii monoteiste. Era menora evreiască, steaua și semiluna islamică și bradul de Crăciun.
I‑am explicat că bradul de Crăciun nu este chiar un simbol al creștinătății. Pentru credincioși, simbolul Crăciunului este bebelușul Iisus în iesle. Însă simbolul creștinătății este crucea.
În multe părți din lume crucea este interzisă în spațiile publice, iar în unele țări creștinilor nu le este permis să poarte crucea ca simbol al credinței lor. Să fie această cruce atât de puternică încât forțele întunericului trebuie să o elimine? Să ne gândim la creștinii egipteni din Biserica ortodoxă coptă, care timp de sute de ani își tatuau crucea pe încheietura mâinii ca mărturie de neșters a credinței lui, chiar dacă se confruntau cu persecuții brutale.
Eu L‑am primit pe Hristos ca Mântuitor personal în 1971, când aveam 17 ani și studiam la Universitatea din Texas. Nu înțelegeam pe deplin conceptul de păcat și nici ideea că cineva ar fi putut muri pentru mine cu 2000 de ani înainte. Știam doar că aveam nevoie de ajutor.
O prietenă creștină mi‑a răspuns la câteva întrebări cu versete din Biblie și mi‑a spus: „Dacă vrei să afli dacă Iisus chiar este cine spune că este, de ce nu‑L întrebi personal? Dacă nu răspunde, n‑ai pierdut nimic. Dar dacă îți răspunde, Îl vei cunoaște personal.”
Mi‑a dat o rugăciune scrisă pe care am reperat‑o. În rugăciune ceream iertare pentru păcatele mele și îi mulțumeam lui Iisus că a murit pe cruce pentru mine. N‑am înțeles acele cuvinte și i-am spus prietenie că mă voi ruga în liniște cu propriile mele cuvinte. Probabil că ea a fost mai sceptică că mă voi ruga cu adevărat, însă eu am închis ochii și, în contrast cu liniștea exterioară, în interior am implorat cu tot sufletul Iisus, dacă ești cine zici că ești, Te rog să mă ajuți! Iar El a făcut‑o! Într‑o săptămână am ajuns nu numai să fiu convinsă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar și că sălășluiește în mine și îmi transformă viața.
Nu după mult timp Iisus a devenit Prietenul meu cel mai bun și ani la rând am călătorit prin lume împreună. Am iubit învățăturile Lui din Evanghelii și mi‑am găsit pacea și siguranța în conștientizarea iubirii Lui necondiționate pentru mine.
De Paști, în diferite țări și în diferite circumstanțe și condiții, există creștini care contemplează crucea. Este un privilegiu să ne simțim uniți prin acest simbol.