„Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l‑au dezbrăcat, l‑au jefuit de tot, l‑au bătut zdravăn și l‑au lăsat aproape mort…” (Luca 10:30). Așa începe pilda bunului samaritean, una dintre cele mai cunoscute povești din Biblie, poate chiar din literatură.
În această poveste, diverși evrei pioși au trecut pe lângă călătorul ghinionist dar nu l‑au ajutat. În cele din urmă un samaritean, membru al unei etnii și grup religios disprețuit de evreii din vremea lui Iisus, are milă de victimă, îi bandajează rănile, îl duce la un han unde promite hangiului să‑i acopere toate cheltuielile cu îngrijirea sărmanului om.
Prin această poveste a bunului samaritean Iisus ne învață că aproapele nostru este oricine are nevoie de ajutorul nostru, indiferent de rasă, credință, culoare, naționalitate, condiție sau locație. Evangheliile enumeră multe situații în care lui Iisus i‑a fost milă de mulțimi sau de anumiți indivizi și i‑a ajutat.
Evanghelia după Luca ne povestește cum Iisus a înviat fiul văduvei din Nain. „Domnului, când a văzut‑o, i s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: ’Nu plânge!’ Apoi s‑a apropiat și s‑a atins de raclă. Cei ce o duceau s‑au oprit. El a zis: ’Tinerelule, scoală‑te, îți spun!’ Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească.” (Luca 7:13-15).
Implicațiile acestor povești nu prea sunt uneori pe înțelesul cititorilor moderni. Luca situează acest miracol când ne spune că Iisus a predicat în Capernaum într‑o zi și că în „ziua următoare” a fost în Nain.
Nain este cam la 50 de kilometri depărtare de Capernaum, cu o diferență de nivel de 400 de metri. Acest drum pe jos, în pantă în sus, durează cam 10-12 ore – pe drumuri pavate – deci îți imaginezi cât timp și cât efort i‑a luat lui Iisus și ucenicilor Săi. Dar cred că inima Lui era deja motivată de milă, căci Tatăl îl ghida către aceast văduvă. Nu s‑a întâmplat pur și simplu să fie în acea zi în Nain.
„Cum arată dragostea?” întreba Sfântul Augustin. „Are ochi să vadă mizeria și nevoia. Are urechi să audă suspinele și durerile oamenilor. Are mâini să îi ajute. Are picioare să se grăbească către cei sărmani și în nevoie”.
Cei milostivi își pun rugăciunile în practică și își egalează cuvintele bune cu fapte bune. Așa a făcut și bunul samaritean. Așa a făcut și Iisus. Și așa ar trebui să încercăm fiecare dintre noi în viețile noastre atunci când ne trăim credința.